Ce cauta americanii in Afganistan?
Poate il cauta pe Bin Laden.
Sau poate asta cauta. Voi ce ziceti, US Geological Survey nu stia despre zacaminte acum 10 ani?
Sau poate nu stiu nici ei de ce sunt acolo. Doar ca un razboi nu strica la casa omului. Mai ales daca omul trebuie sa faca ceva cu armele pe care le produce. Si populatia trebuie convinsa ca in plina criza sa nu reduca bugetul Pentagonului (care cheltuie jumatate din banii dati pe arme la nivel mondial).
Romania ce cauta in Afganistan? Macar de-ar lucra si baietii de la Bechtel mai cu talent, parca asa era intelegerea…
Publicat la 31 Jan 2010 | Citit de 170 ori. | Categorii: International || Niciun comentariu »
Va mai amintiti Lambada?
A fost una primele melodii pe care am auzit-o dupa revolutie; a aparut in anul eliberarii popoarelor din estul Europei de sub dictaturile “comuniste”, iar ritmurile ei fierbinti latino aduceau cu ele multe sperante si iluzii…
Publicat la 30 Jan 2010 | Citit de 172 ori. | Categorii: Muzica faina || 1 comentariu »
Filmul ‘Did You Hear About the Morgans?’ (Ce-o fi cu sotii Morgan?)
Subiect: Un cuplu nu se mai intelege (el a inselat-o), datorita unor circumstante ajung sa fie fortati sa petreaca cateva zile impreuna la tara, la mama dracului intr-un orasel uitat de lume cu rednecks, evident acolo datorita oamenilor morali si a decorului idilic se reimpaca, toata lumea e fericita (mai putin privitorul).
Ce-mi place: Hugh Grant. Dar in alte filme. Nu stiu ce cauta in asta.
Ce nu-mi place: Foarte subtirel subiect, Sarah Jessica Parker joaca prost rolul de business-woman cu probleme sentimentale (ii sta mai bine ca pitipoanca), actiunea e plicitisoare si previzibila.
Verdict: Timp pierdut. Merge daca vrei sa faci sex cu o manelista si vrei s-o scoti undeva, ca alternativa la concert Guta.
Vezi detalii despre acest film pe Cinemagia.ro…
Publicat la 29 Jan 2010 | Citit de 165 ori. | Categorii: Recenzii filme || Niciun comentariu »
Undeva, deasupra curcubeului…
Melodia face parte din coloana sonora a filmului “Vrajitorul din Oz”; a citit cineva cartea? 
Vocea lui Judy Garland (care o interpreta pe Dorothy) e superba! Filmul a fost lansat in Statele Unite cu o saptamana inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial, fiind de fapt o propaganda pro-izolationism (ideea de baza e “there is no place like home”). Peste 2 ani insa s-au razgandit si de atunci traim in “Pax Americana”…
Publicat la 28 Jan 2010 | Citit de 180 ori. | Categorii: Muzica faina || 1 comentariu »
Filmul ‘The Wolfman’ (Omul-lup)
Subiect: Film clasic cu varcolaci: un castel dintr-o zona rurala, un sat de oameni amarati si superstitiosi, vechi blesteme, un monstru, o gagica faina, un erou pozitiv etc.
Ce-mi place: Efecte speciale destul de bune si violenta aproape explicita.
Ce nu-mi place: Tigancile din film sunt romance (actiunea se petrece in Anglia); satul este mult prea rudimentar pentru secolul 19; totul e atat de previzibil si banal, plin de clisee, ca te doare mintea.
Verdict: Filmul e o mizerie; merge pe la 8-10 ani, cand iti place sa vezi povesti cu monstri, doar ca la asta nici macar nu e happy end (dragostea invinge prin moarte); hehe, v-am stricat si finalul…
Vezi detalii despre acest film pe Cinemagia.ro…
Publicat la 27 Jan 2010 | Citit de 188 ori. | Categorii: Recenzii filme || Niciun comentariu »
Edvin Marton, un violonist senzational
E maghiar, a avut un concert si la Cluj, dar inca nu este foarte cunoscut in Romania…
Publicat la 26 Jan 2010 | Citit de 148 ori. | Categorii: Muzica faina || Niciun comentariu »
Adevaruri dureroase si minciuni frumoase
Oamenii nu vor sa auda adevarul. Oamenii vor ca politicienii sa le spuna ceva linistitor, nu adevarul. Aveam o parere mult mai buna despre oameni inainte de a intra in politica si a intelege cum functioneaza de fapt sistemul. Eram un idealist fara speranta.
Moralitatea e o aberatie; sa pretinzi asta unui politician inseamna sa te imbeti cu iluzii. Nu o poate avea, pentru ca tu nu o vrei de fapt. Functioneaza doar machiavelismul, adica manipularea maselor spre binele lor; asta in cazul ideal, care se intampla foarte rar, de obicei e doar oportunism – manipulare spre binele politicienilor, iar pentru popor doar niste paine si circ, in cantitati suficiente pentru a nu exista proteste serioase si a fi iar votati.
Multi se vor revolta citind aceste randuri, spunand: “nu e adevarat, eu nu sunt asa, eu vreau politicieni cinstiti care sa-mi spuna realitatea exact asa cum este ea!”. Imi pare rau, dar nu va cred. 99% dintre voi va mintiti singuri, pentru ca nu asta vreti de fapt; 1% dintre voi chiar asta credeti, dar sunteti o mica minoritate care contati prea putin la vot.
Un politician sincer are toate sansele sa nu mai fie ales. Asta e paradoxul democratiei populare – se transforma in populism, favorizeaza demagogii, franeaza progresul, provoaca ipocrizie si apatie in societate. Schimbarea inseamna sa faci ceva ce intelege doar o mica minoritate; marea majoritate traieste din inertie, este conservatoare si traditionalista; sa-I determini sa vrea schimbarea inseamna sa-I manipulezi – si nu prea iti permiti sa faci asta doar de dragul progresului, ai nevoie de motive mult mai puternice, cum ar fi interesele unui grup de afaceristi. Din aceasta cauza, schimbarile se fac cel mai usor cand interesele economice o cer, iar consesul este creat artificial, prin propaganda in mass-media, aservita tot corporatiilor.
Politicienii isi urmaresc interesele pe termen scurt, astfel ca se cladeste cu greu ceva durabil. O fi reminiscente ale unor mentalitati fanariote, o fi din cauza haosului post-revolutionar, o fi o consecinta logica a tipului de politica din Romania… nu stiu exact. Dar practica le confirma zi de zi aceasta strategie. Daca incerci sa spui oamenilor realitatea, daca le zici ce nu vor de fapt sa auda, daca – doamne fereste! – insinuezi ca ar trebui sa munceasca mai mult, sa aiba responsabilitate individuala, sa participe si ei la schimbarea pe care o vor in societate, sa inteleaga ca marile realizari cer timp si perseverenta, ai toate sansele sa fii luat la misto, injurat sau ignorat, dar foarte rar ascultat si cu siguranta nu votat.
Cartile de management occidentale vorbesc de strategii “win-win”, cele de politologie de “joc cu suma pozitiva”; cu alte cuvinte, prestatia publica a unui om politic trebuie sa fie ca o negociere, sa iasa toata lumea in castig la final: si el personal, si partidul (sau grupul care l-a sustinut), dar si societatea (tara, poporul). Dar nu se intampla asta; e “win-lose” de fapt. Interesul pe termen scurt prevaleaza, setea personala de bani si putere este mai puternica, iar cetatenii primesc oase aruncate de la “masa bogatilor”, adica vorbe in vant si pomana electorala, dar lipsa lor de cultura civica ii determina sa voteze cu indarjire si data viitoare, cand aud alte promisiuni (acelasi cacat invelit intr-un staniol mai colorat) si mananca alti mici cu alta bere.
Cu un secol in urma, socialistii erau preferati de muncitorime, pe atunci majoritara; ei promiteau sa schimbe lumea, vorbeau de progres social, de educatie si emancipare. Dar oamenii nu vor asta de fapt, iar politicienii au inteles. Azi, populismul a invins. Nu mai exista doctrine, socialistii nu mai cred in ceea ce predica, liberalii nu mai exista iar drepta majoritara este fara ideologie, stie doar sa se orienteze dupa cum bate vantul, sa faca orice pentru a castiga. Azi doar cativa intelectuali se mai declara socialisti sau liberali, “proletarii” vor pixuri si brichete, zahar si faina, icoane si biserici, oteve si can-can, ajutoare sociale si arestari spectaculoase, vrajeli si scandal, paine ieftina si sange pe pereti…
Poporul nu stie, dar politicienii vorbesc de “prostime” si “pulime”; in pliante si afise, la seminarii si conferinte, se dueleaza frumos in ideologii, vorbind de emancipare si evolutie sociala, de ridicarea nivelului de cultura civica si politica a cetatenilor; de fapt, se fac calcule simple si eficiente, costuri si beneficii, bani investiti in manipulare si bani rezultati de pe urma influentei politice. Politica e mai mult decat o profesie, e o afacere, partidul este o companie, alegerile sunt un supermarket, votantii sunt niste clienti, produsele sunt over-hyped si over-priced, marketingul e mai important decat calitatea, utilitatea e indoielnica si durata de viata a produsului scurta, daunele colaterale mari iar perspectivele pe termen lung inexistente, conteaza doar profitul actionarilor si perpetuarea dorintei de a cumpara a electorilor…
Pesimism exagerat? Vreti solutii? Nu le asteptati, nici de la mine, nici de la politicieni. Sistemul actual e mizerabil, dar altul mai bun nu prea exista – orice utopie care vrea sa schimbe radical societatea de sus in jos duce la o dictatura sangeroasa. Singura solutie e de fapt evolutia individuala, progresul fiecarui cetatean, emanciparea lui, dezvoltarea lui personala. Pe termen lung, daca suficient de multi oameni se trezesc, se poate forma un alt tip de societate, in care democratia participativa sa poate fi implementata de jos in sus, sa fie respinsi populistii, sa existe viziune si obiective concrete, sa existe libertate si ceva mai multa sinceritate.
The answer, my friends, is not blowing in the wind. Raspunsul dragi prieteni este: invatati, invatati, invatati… Dar invatati cu cap. Incercati sa intelegeti lumea din jurul vostru. Puneti totul la indoiala. Ganditi cu propriul creier. Nu mai lasati pe altii sa va spuna ce sa faceti. Nu puneti botul la promisiuni. Nu asteptati sa vi se dea. Eliberati-va si contribuiti la eliberarea altora. Si incet, incet, poate reusim sa schimbam ceva. Alegeti “pilula rosie” si deveniti constienti…
Publicat la 25 Jan 2010 | Citit de 216 ori. | Categorii: Actiune civica, Dezvoltare personala || 1 comentariu »
Leonard Cohen, pentru romanticul din tine!
Poate surprind pe cativa, dar nu il consider pe Cohen “siropos”, muzica lui e chiar faina! Totul porneste de la vocea lui senzationala – mai ales din ultimii ani, cand a devenit tot mai ragusit; sa mai spuna cineva ca fumatul dauneaza grav sanatatii… 
Publicat la 24 Jan 2010 | Citit de 297 ori. | Categorii: Muzica faina || 7 comentarii »
Filmul ‘Agora’
Subiect: Egiptul antic a fost invins si a devenit colonie romana; crestinismul este tot mai puternic, fiind acum religie oficiala in imperiu; in Alexandria, majoritatea nobililor sunt pagani, dar populatia a ajuns majoritar crestina; Hypatia, filosoafa si profesoara, femeie puternica si independenta, protectoare a celebrei biblioteci din cetate, este iubita de un tanar nobil convertit la crestinism pentru a putea deveni prefect si a unui sclav revolutionar care alege si el calea crestinismului…
Ce-mi place: Aproape totul; subiect fain, actori foarte buni (desi nu celebri), eroina principala puternica si inteligenta jucata excelent, mesaj anti-crestin (si anti-religie de fapt), pro-stiinta si pro-toleranta, valorificarea intelepciunii din antichitate si a unui model de democratie care au revenit in Europa abia dupa vreo 1500 de ani…
Ce nu-mi place: Realitatea istorica e cam romantata pentru a putea scoate o poveste vandabila.
Verdict: Trebuie vazut obligatoriu! Dar uitati-va la el in tihna, de preferinta la cinema, nu in graba, intr-o mica fereastra pe laptop in timp ce faceti altceva…
Vezi detalii despre acest film pe Cinemagia.ro…
Publicat la 23 Jan 2010 | Citit de 237 ori. | Categorii: Recenzii filme || Niciun comentariu »
Tudor Chirila: Scrisoare catre liceeni
Omul are dreptate! Poate dupa juma’ de minut o sa vreti sa inchideti, sa spuneti ca Tudor Chirila “nu mai e cool la faza asta”, dar aveti totusi rabdare pana la sfarsit…
