3Sfarsitul copilariei
Ar trebui sa ne luam imnul national mai in serios. Desi poate nu e suficient de explicit. “Desteapta-te romane” ar putea fi inlocuit cu “maturizeaza-te romane”; in felul acesta ar fi clar ce avem nevoie. Si avem nevoie de o mare dezvirginare nationala; metaforic vorbind, binenteles. O renuntare la naivitati, la a privi lumea in alb si negru, dintr-o perspectiva copilareasca.
Da, nu exista Mos Craciun, la fel cum nu exista “baieti buni” si “baieti rai”. Lumea e formate din nuante de gri, iar fiecare entitate se ghideaza dupa un element fundamental: propriul interes. Romania ca stat nu isi poate permite sa aiba o politica idealista, bazata pe sperante si promisiuni. Oamenii politici si diplomatii romani nu au voie sa gandeasca simplist. Interesul tarii este criteriul fundamental pentru orice decizie, iar interesul pe termen lung e intotdeauna mai important decat improvizatiile contextuale si beneficiile efemere.
Noi romanii de rand am fost invatati la scoala ca lumea se imparte in buni si rai; ca tara noastra are prieteni si dusmanii. Am fost mintiti. In politica nu exista prietenie sau dusmanie; exista interese comune si interese contrare; exista aliante si conflicte. Exista loialitati si principii, exista onoare si tradare, dar nu exista dragoste neconditionata sau ura oarba.
In perioada comunista, rusii erau baietii buni si americanii baietii rai. Este trist ca, dupa revolutie, schimbarea intre cele doua atitudini s-a facut aproape automat, fara vreo urma de loialitate sau aprofundare a fenomenelor internationale. Albul a devenit negru si negrul a devenit alb; gandim la fel de reductionist, s-au schimbat doar actorii intre ei.
Haideti sa trecem mai departe. Sa lasam obedienta si adversitatea, sa privim lucrurile mai complex. Nu exista o tara angelica si o tara diabolica. Victoria sistemului capitalist nu inseamna perfectiunea acestui sistem, la fel cum nici cel comunist nu era rau in toate elementele sale. Daca pretindem ca traim intr-o democratie, trebuie sa avem dreptul sa judecam pragmatic lumea, sa nu mai exista atitudini de genul “cine nu e cu noi e impotriva noastra”, extrase din odiosii ani ’50.
Vreau sa am dreptul de a critica sistemul comunist fara sa fiu acuzat ca sunt lingaul americanilor. Vreau sa pot sustine solidaritatea sociala fara sa fiu facut bolsevic. Vreau sa pot sprijini libera initiativa si antreprenoriatul fara sa fiu acuzat de coruptie si ciocoism. Vreau sa dezaprob incalcarile drepturilor omului comise in Irak fara sa fiu declarat omul Moscovei. Vreau sa mananc un twister la KFC fara sa mi se spuna ca sunt un agent malefic al globalizarii si imperialismului. Vreau sa critic administratia Bush fara sa fiu facut dusman al Statelor Unite. Vreau sa pot reliefa regimul corporatist de la Kremlin, abuzurile din Cecenia si incalcarea drepturilor fundamentale pentru rusii de rand fara sa se concluzioneze ca sprijin expansionismul american. Vreau sa pot sustine secularizarea fara sa fiu catalogat ca un comunist nenorocit. Vreau ca Romania sa cumpere petrol de la cine poate, sa primeasca investitii de peste tot, sa vanda produsele autohtone in toata lumea si sa nu isi bazeze relatiile pe evenimente istorice vechi de sute de ani – nu, asta nu e oportunism, e o politica economica inteligenta.
Vreau sa pot critica si aproba pe cine vreau, fara sa se traga concluzii pripite, fara sa mi se puna etichete; vreau normalitate, vreau interlocutori care respecta dreptul la exprimare, care sunt capabili sa dialogheze rational, care inteleg ca lumea nu e facuta de Walt Disney, ca totul e complex si trebuie tratat ca atare.
P.S. Pentru cunoscatori si nu numai: cautati (si cititi sau ascultati) cartea lui Arthur C. Clarke cu numele acestui articol; maestrul tocmai a murit, dar ideile bune nu mor niciodata.
Publicat la 31 Jan 2010 | Citit de 1,080 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Chestiuni romanesti, Eu si blogul meu, Ideile mele
Etichete: libertatea de exprimare
Cat esti de sonat?
Cu ajutorul acestui test poti sa-ti afli gradul de fanatism religios.
Publicat la 30 Jan 2010 | Citit de 1,105 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Religie si ignoranta, Umor
Etichete: fanatism, prostie
Dependenta energetica de Rusia
Rusia, sub toate formele ei (voievodat, imperiu tarist, republica sovietica, federatie corporatista) a fost una din marile obsesii ale istoriei Romaniei. Ajutorul sporadic oferit de rusi impotriva unor alti inamici externi, precum otomanii si habsburgii, a fost rapid umbrit de adevaratele intentii ale acestora, mereu aceleasi: expansiunea spre vest, sub orice forma. Dupa sfarsitul razboiului rece si terminarea perioadei de relativ haos intern, obiectivul Federatiei Ruse este expansiunea economica in Europa si Caucaz, prin santaj energetic, presiuni militare si investirea fondurilor masive provenite din vanzarea petrolului si a gazelor naturale.
Romania se afla in situatia ingrata de a depinde in proportie de peste 50% de energia furnizata de Rusia, cu care se afla in relatii diplomatice destul de tensionate. Este mai putin important a cui este vina pentru starea de incordare dintre cele doua state; in cursul administratiei actuale (in special a celei prezidentiale) relatia s-a deterioriat cel mai mult, dar nici precedentele administratii nu au avut succese remarcabile in aceasta privinta, piata ruseasca fiind virgina pentru produsele romanesti, tezaurul a ramas un vis imposibil de atins, pretul energiei a crescut constant iar armata ruseasca se afla si azi in Transnistria.
Ce ramane de facut in viitor? Este evident ca o strategie inteligenta va presupune independenta energetica fata de rusi; Romania nu se poata baza pe clementa acestora, nu poate spera ca va putea negocia intotdeauna un pret bun, ceea ce nici macar acum nu se intampla. Politica de la Kremlin este imprevizibila iar santajul la care este supusa Romania va ramane constant; viitorul tarii nu are voie sa depinda de atatea variabile si incertitudini. In acest sens, va propun cateva idei pentru conturarea unei strategii energetice nationale pe termen mediu si lung.
1. Ancorarea Romaniei in sistemul energetic european, folosirea surselor alternative de energie la care au acces statele din vest (ex. Algeria, Libia) si formarea unui front comun de negociere cu Rusia.
2. Resuscitarea proiectului Nabuco prin cooptarea unor mari companii europene si americane interesate si motivarea statelor caspice pentru accelerarea derularii proiectului.
3. Dezvoltarea unor relatii privilegiate cu statele din Caucaz, sprijinirea lor pentru integrarea in NATO si UE, incheierea unor contracte avantajoase de furnizare de energie pe termen lung, implicarea companiilor energetice romanesti in prospectiuni si exploatari in aceasta zona.
4. Folosirea in avantajul Romaniei a relatiilor bune pe care tara noastra inca le mai are cu multe state din Orientul Mijlociu; rutele maritime pot fi o alternativa viabila la blocarea extinderii conductelor.
5. Reducerea dependentei de petrol prin stimularea folosirii autovehiculelor cu consum redus de combustibil, introducerea pe scara larga si incurajarea achizitiei de masini hibrid si masini pe tehnologii neconventionale (curent, aer comprimat, hidrogen etc).
6. Folosirea in toata tara, in cadrul transportului public in comun si a tuturor autovehiculelor folosite de institutii de stat, doar de masini consumatoare de energie alternativa.
7. Incurajarea producerii si folosirii de combustibil provenit din culturi de plante autohtone (bio-diesel, bio-etanol etc.)
8. Reducerea dependentei de gaze naturale prin eliminarea termocentralelor pe baza de gaz si descurajea folosirii centralelor de apartament, aragazelor si diverselor tipuri de sobe si aparate de incalzire care folosesc gaz in favoarea celor pe curent electric.
9. Descurajarea folosirii unor dispozitive de producere a curentului electric sau a incalzirii in locuinte si la agenti economici, bazate pe petrol si gaze, in favoarea altor comubstibili; institutiile de stat trebuie sa fie primele care sa faca rapid aceasta transformare.
10. Incurajarea economisirii sau inlocuirii derivatelor de petrol si gaze naturale in intreaga industrie printr-o strategie pe termen lung, cu subventii si stimulente oferite de stat, in acord cu regulile europene in domeniu.
Prin combinarea tuturor acestor initiative si urmarea perseverenta a unei strategii nationale de catre toate viitoarele administratii, Romania poate in 20 de ani sa se bazeze doar pe resursele energetice proprii si cele importate din afara Rusiei, fara sa-i fie afectata cresterea economica sau confortul populatiei.
Publicat la 29 Jan 2010 | Citit de 1,308 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Afaceri internationale, Ecologie si natura, Economie si finante, Tehnologie si noutati
Etichete: energie, petrol, rusia
E timpul pentru stiinta si ratiune!
Exista prea mult “otevism” in societatea noastra…
Publicat la 28 Jan 2010 | Citit de 1,970 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Tehnologie si noutati
Etichete: gandire critica
Ce imi place in Romania?
Iata cateva lucruri care imi plac in Romania:
1. Natura – inca mai gasesti colturi unde influenta omeneasca e minima; vorba unui amic olandez: acolo e plictiseala, toti copacii sunt plantati la distante egale, au inaltime egala si forma identica.
2. Romancele – chiar daca unele sunt mai inhibate si multe materialiste, totusi materialul genetic e bun, navalirile barbare au adus o marie varietate de cromozomi si diversitatea asta extrema ne-a adus renumele de tara cu femei frumoase.
3. Mancarea – nu, nu aia traditionala romaneasca, care e mult prea grasa si plina de carne; dar poti sa mananci lucruri naturale, care chiar au gust si nu foarte multe chimicale, ceea ce in vest e mai greu si mult mai scump.
4. Creativitatea – diversitatea genetica combinata cu secolele de lupta pentru supravietuire ne-au obligat sa fim inventivi; suntem pe primele locuri in lume la olimpiade si saloane de inventica, dar si la furturi si smecherii.
5. Relativismul – desi suntem afectati de fatalismul mioritic si sictirul dambovitean, totusi avem umor de calitate, suntem capabili sa ne schimbam si sa trecem peste momente grele cu o mai mare usurinta decat occidentalii.
6. Toleranta – intearctiunea romanilor cu foarte multe alte neamuri si credinte, precum si numeroasele schimbari politice din acest teritoriu i-au facut pe oamenii de rand sa accepte diversitatea etnica si religioasa; extremismul nu ne este caracteristic si din acest motiv penetrarea lui a fost intotdeauna limitata.
7. Tinerii – multi dintre noi avem inca o gramada de idei gresite, mostenite de la “batrani” sau dezvoltate chiar de generatia noastra, dar sunt convins ca putem schimba ceva in tara asta; nu suntem perfecti si nici idealisti, sa speram doar ca putem crea masa critica care sa genereze o evolutie reala, o schimbare de mentalitate, pana nu pleaca prea multi dintre noi sau abandoneaza lupta…
Publicat la 27 Jan 2010 | Citit de 3,288 ori. || 2 comentarii »
Categorii: Chestiuni romanesti
Etichete: gandire pozitiva, lucruri bune, mioritici
Noua dreapta. Pentru ca uneori te plictisesti de stanga!
*** O campanie de informare despre laba trista neo-legionara. ***
Publicat la 26 Jan 2010 | Citit de 7,588 ori. || 31 comentarii »
Categorii: Nationalism si sovinism, Umor
Etichete: extremism, fascism, nazism, noua dreapta
Fotbalul: o pierdere de timp
Este fotbalul un simplu joc sau un fenomen social? Tinand seama de pasiunile pe care le provoaca, cu siguranta nu poate fi privit doar ca un element insignifiant din societate. Nu are prea mare importanta daca ne place sau nu, la proportiile pe care le are acum suntem nevoiti sa tinem cont de el. Iata cateva dintre caracteristicile sale:
1. Privit cu detasare, fotbalul este fenomen total stupid; doua grupe de cate 11 oameni, adulti in toata firea, se straduiesc sa introduca intre niste bare de metal o bucata de guma umflata cu aer; zeci de mii de alti adulti platesc bani grei ca sa-i poata vedea in direct, in locuri special amenejate de proportii uriase, iar alte cateva milioane pierd multe ore in fata televizorului urmarindu-i de la distanta; jocul starneste conflicte, soldate cu injuraturi pe forumuri si batai pe stadioane, uneori chiar cu raniti si morti. Nu exista decat diferente minore intre practicarea fotbalului la 3 ani, la gradinita, intr-o groapa cu noroi, si cea de la 30 de ani, alaturi de profesori, senatori si presedinti.
2. Fotbalul este o metoda de a lua banii de la populatie. Sume enorme sunt captate prin vanzare de bilete, vanzare de spatiu publicitar, drepturi de televizare, vanzare de suveniruri si alte metode asemanatoare. Iluzia este perfecta, omul nu obtine absolut nimic pentru banii dati si timpul pierdut, dar dependenta se formeaza usor. Prin sistemul de manipulare utilizat, fotbalul se aseamana cu firmele de asigurari, grupurile religioase, jocurile de noroc, vanzatorii de alcool, tutun, cafea si marijuana.
3. Fotbalul este pentru multi un surogat de realitate. Viata majoritatii oamenilor este anosta si dorinta lor de a o schimba prin forte proprii insuficient de puternica. Astfel, se refugiaza in false universuri paralele, in care traiesc prin niste idoli virtuali. Vedetele sportive sunt accesibile tuturor, avand un grad de educatie precar, origine comuna si exceland intr-un domeniu extrem de usor de inteles. Fotbalul este similar in aceasta privinta cu telenovelele, emisiunile de tip “big brother”, vedetele mondene si personajele din filme.
4. Fotbalul poate avea un rol diversionist, abatand atentia oamenilor de la fenomene mult mai importante care se petrec in societatea lor. Acest lucru este valabil in special in state cu un sistem democratic deficitar. Spatiul din mass-media este invadat de pseudo-probleme sportive simultan cu neglijarea altora mult mai serioase, cu consecinte reale asupra vietii oamenilor. Rezultatele bune obtinute de echipe in diferite competitii eclipseaza esecurile unor lideri din lumea reala, aducand o falsa satisfactie locuitorilor dintr-un anumit spatiu; dar banii investiti in fotbal sunt mai putini decat cei necesari pentru actiuni constructive in lumea reala, ba chiar aduc si profituri in cele mai multe cazuri.
5. Fotbalul este o supapa de deversare a unor frustrari acumulate in timp. Refularile oamenilor din viata reala pot fi compensate prin rezultatele sportive si injuraturile de la stadion. Conflictele mocnite intre diferite grupuri sunt canalizate spre o agresivitate controlata, in cadrul acestui sport, in locuri special amenajate; acest lucru este valabil chiar si la nivel de tari, luptele duse altadata pe camp, cu tancuri si mitraliere, sunt azi cosmetizate, se duc intre galerii, cu pancarte, slogane si cantece, iar uneori chiar cu pumnii si picioarele.
6. Fotbalul ofera false modele de succes. Sansele ca un tanar sa ajunga celebru si bogat prin intermediul lui sunt minime, una la cateva sute de mii. Cu toate acestea, datorita regulilor simple si celebritatilor plecate de jos pe care le-a creat, ofera iluzia aceasta foarte multor oameni. Din pacate, efectul negativ este lipsa de interes pentru stiinta, cultura si educatie serioasa, care le-ar oferi acestora sanse mult mai mari de accede intr-un nivel superior al ierarhiei sociale, chiar daca nu ii va face milionari peste noapte.
Publicat la 25 Jan 2010 | Citit de 2,946 ori. || 6 comentarii »
Categorii: Ideile mele, Sanatate si forma fizica
Etichete: cocalari, fotbal, prostie
Discurs tinut de Steve Jobs la Stanford in 2005
Fondatorul Apple vorbeste in acest speech emotionant despre trecutul sau, felul in care a construit de la zero compania de calculatoare si cum pot studentii acestei celebre universitati americane sa aiba succes in viata. Probabil ati vazut fragmente din acest discurs tradus in romana, este unul din putinele texte care circula pe mail si care chiar este real; cel atribuit lui Lawrence Ellison, presedintele Oracle, in care le-ar fi spus studentilor ca fac degeaba facultatea pentru ca miliardarii din IT nu au studii superioare, este o inventie.
Publicat la 24 Jan 2010 | Citit de 2,396 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Educatie si scoala, Tehnologie si noutati
Etichete: apple, steve jobs
Creditarea in Romania
Am asistat in ultimii ani la creşterea rapidă a creditelor contractate de români. Contestate de unii, lăudate de alţii, creditele sunt indispensabile oricărei economii capitaliste moderne iar fenomenul creditării nu poate şi nu trebuie să fie oprit, ci eventual doar reglementat şi temperat.
Creditarea există de la începuturile civilizaţiei, în primele faze sub forma împrumutării unor produse, iar după apariţia banilor ca instrument de schimb, sub forma cămătăriei. Unele religii, precum islamul, au condamnat această practică; altele, cum ar fi iudaismul, au încurajat-o. În Europa catolicii s-au împotrivit creditării iar protestanţii au folosit-o. Istoria ne-a arătat că popoarele şi naţiunile care au promovat comerţul liber, inclusiv creditarea, sunt astăzi cele mai bogate şi prospere.
În România, în perioada interbelică sistemul bancar era foarte bine dezvoltat, deşi existau numeroase scandaluri de interferenţe politice şi escrocherii. Comunismul a dus cu sine naţionalizarea instituţiilor de credit; în această perioadă, împrumuturile erau minime: existau doar “Case de Ajutor Reciproc” (C.A.R.), împrumuturi directe între persoane sau în grup (aşa numita “bancă ţigănească”). Statul controla consumul iar antreprenoriatul nu era posibil, astfel că nevoia de creditare era redusă.
În primul deceniu post-revoluţionar, creditele au crescut lent. Era epoca marilor fraude bancare, oamenii nu aveau încredere în aceste instituţii, inflaţia era extrem de mare iar veniturile mici. După anul 2000, creditarea a crescut exponenţial. Sistemul bancar a fost asanat şi a recăpătat credibilitate, inflaţia a scăzut substanţial, veniturile cu crescut, au apărut forme moderne de comerţ (supermarketuri, hipermarketuri, cash & carry, discount stores); România devine o societate de consum şi în acest context creditele sunt un element esenţial.
Românii au înca o experienţă destul de redusă în folosirea mijloacelor bancare moderne, iar educaţia financiară este total absentă. Există astfel unele potenţiale probleme cu care se vor confrunta cetăţenii în lipsa unei planificări financiare.
Cel mai îngrijorător fenomen la ora actuală este creşterea foarte rapidă a creditelor de consum în defavoarea celor pentru bunuri de folosinţă îndelungată şi investiţii. Asta înseamnă că populaţia împumută mari sume de bani pentru a-şi cumpăra diverse bunuri a căror perioadă de utilizare se va termina cu mult înaintea finalizării plăţii creditului la bancă; în acelaşi timp, aceste bunuri sunt pasive, nu produc venituri, ba uneori necesită chiar cheltuieli în plus.
Facilitarea contractării creditelor a evoluat mult mai rapid decât educarea financiară a populaţiei. Tentaţiile sunt foarte mari, banii sunt uşor accesibili iar consecinţele pe termen lung nu sunt precizate de nimeni. Mulţi oameni îşi vor atinge în scurt timp limita de credit, cumpărând doar produse de care nu au neapărată nevoie, iar în următorii ani se vor alege doar cu venituri mai mici, cauzate de plata ratelor bancare. În plus, economia naţională nu era pregătită pentru creşterea atât de rapidă a creditului de consum, astfel că o mare parte din produsele achiziţionate de populaţie provin din import, fapt care provoacă creşterea deficitului comercial al României şi produce dezechilibre în întreaga economie.
Următorul pericol va fi utilizarea excesivă a cărţilor de credit. Momentan acestea sunt prezente doar într-un stadiu incipient la noi în ţară, dar pe măsură ce veniturile vor creşte şi o mare parte din populaţie îşi va atinge limita legală la creditele clasice, aceste instrumente vor fi tot mai populare. Ele sunt şi mai nocive decât creditele clasice de consum, deoarece se pot utiliza foarte uşor, au dobânzi foarte mari şi nu cuprind nici un fel de atenţionări sau restricţii în privinţa consecinţelor pe termen lung.
Îndatorarea excesivă a populaţiei este numită de unii “sclavie modernă”. Acest fenomen poate fi comparat cu sclavia, doar că spre deosebire de cea antică, în acest caz “sclavul” îşi semnează singur actele de înrobire. Băncile sunt instituţii fără scrupule – şi este normal să fie aşa. Când o persoana nu îşi poate plăti ratele, executarea silită este rapidă. Banca nu pierde niciodată, dar împrumutatul are foarte mult de pierdut.
Instituţiile de credit nu sunt vinovate de acest fenomen, deoarece este datoria lor să obţină un profit cât mai mare folosind mijloacele legale pe care le au la dispoziţie. Cauza principală a excesului de creditare este lipsa de cultură financiară a cetăţenilor. Soluţia acestei probleme este educaţia, nu restricţiile impuse creditării. Oamenii trebuie să cunoască diferenţa reală între active şi pasive, consecinţele folosirii instrumentelor de credit, modul în care îşi pot face o planificare financiară şi trebuie încurajaţi să prefere economisirea şi investiţiile în detrimentul consumului iraţional.
Nivelul creditării în România este înca inferior celui din alte state occidentale. Dar acesta nu este un motiv pentru a sta pasivi! Oamenii trebuie preveniţi şi educaţi în această privinţă înainte de a trece printr-o experienţă nefericită care, în acest domeniu, durează ani întregi până la remediere.
Există unii susţinători ai “capitalismului sălbatic” care consideră benefică îndatorarea masivă a populaţiei, considerând că în acest fel oamenii vor fi forţaţi să muncească mai mult, vor fi responsabilizaţi şi implicit economia va creşte mai repede iar mentalitatea se va schimba în bine. Acesta este un exemplu de darwinism social, departe de idealurile unei societăţi umaniste. Anxietatea şi disperarea populaţiei, chiar provocata de propria neştiinţă, nu poate fi un motor al progresului.
Oamenii trebuie într-adevăr responsabilizaţi şi încurajaţi să muncească, dar acest lucru trebuie făcut prin educaţie, prin promovarea beneficiilor şi nu prin ameninţarea dezastrului. Este dilema tipică a de motivare – moroc vs. bici – se potriveşte şi în acest caz. Cumpărarea unei maşini bune, a unei case mai frumoase, plecarea într-o vacanţă exotică, finanţarea educaţiei copiilor sau economisirea pentru bătrâneţe nu sunt oare motive suficiente pentru a-i determina pe oameni să aibă o strategie financiară coerentă?…
Publicat la 23 Jan 2010 | Citit de 3,447 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Economie si finante
Etichete: banci, creditare
Un cutit adevarat
