3Mituri ecologiste – #3: 10 idei gresite pe care le cred oamenii
Mit: Agricultura nu are nevoie de pesticide, metodele organice de crestere ofera protectie naturala impotriva daunatorilor si recoltele sunt la fel de bogate.
Realitate: Agricultura “bio” nu produce nici pe departe cantitati suficiente pentru a hrani omenirea. Fara pesticide, avem doua variante: ne intoarcem in evul mediu cand se murea de foame si aproape toata lumea era la munca campului sau investim mai multi bani in inginerie genetica.
Mit: Tratarea apei potabile cu clor produce compusi cancerigeni si ar trebui interzisa.
Realitate: Miliarde de oameni beau apa tratata cu clor si nu au niciun fel de probleme; in schimb, amaratii din unele tari africane care beau apa netratata mor de cele mai cumplite boli, care au disparut demult in tarile dezvoltate.
Mit: Dioxina este o otrava creata de om.
Realitate: S-au gasit urme de dioxina in straturi de lut vechi de 40 milioane de ani.
Mit: Dioxina este cea mai puternica otrava produsa de om.
Realitate: Nimeni nu a murit din cauza dioxinei, nici chiar fostul presedinte ucrainean Viktor Iuscenko, caruia i s-a administrat o doza foarte mare in incearcarea de a-l impiedica sa candideze.
Mit: Cateva mii de persoane au murit in urma radiatiilor dupa accidentul nuclear de la Cernobal din 1986.
Realitate: Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, mai putin de 50 decese sunt legate direct de radiatii in acel caz.
Mit: Arderea resturilor menajere polueaza atmosfera si ameninta sanatatea populatiei.
Realitate: Gazele rezultate in urma incinerarii acestor deseuri contin mai putine toxine decat aerul normal.
Mit: PVC-ul este toxic si trebuie eliminat.
Realitate: Desi se foloseste pe scara larga, nimeni nu a suferit vreodata din cauza PVC-ului.
Mit: Radiatia electromagnetica produsa de aparatele electronice produce numeroase probleme de sanatate persoanelor care stau in apropiere.
Realitate: Nicio analiza stiintifica nu a gasit vreo legatura intre campul electromagnetic al aparatelor din casa si problemele de sanatate ale locatarilor.
Mit: Antenele (releele) de telefonie mobila (GSM) produc radiatii daunatoare pentru locuitorii din zona.
Realitate: Niciun studiu serios nu a gasit vreo relatie de cauzalitate intre ele; au existat doar multe raportari individuale primite de la persoane care deja cunosteau acest mit, fiind vorba cel mai probabil de auto-sugestie, ipohondrie sau interese financiare.
Mit: O otrava este nociva in orice doza.
Realitate: Substantele toxice se gasesc peste tot in jurul nostru si fara ele probabil nu ar fi existat nici viata pe Pamant; plumbul, mercurul, cadmiumul sunt prezente in apa pe care o bem, iar monoxidul de carbon se gaseste in aerul pe care-l respiram, dar cantitatile sunt mult prea mici pentru a ne afecta. Organismele vii sunt rezistente la doze mici din astfel de produse, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care homeopatia nu functioneaza.
Publicat la 18 Feb 2010 | Citit de 1,236 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Ecologie si natura
Etichete:
TEDx Bucuresti: prima editie
Ati auzit vreodata de TED? Este o organizatie non-profit din Statele Unite care de vreo 25 de ani face lucruri extraordinare. Sub deviza “ideas worth spreading”, ei organizeaza anual mai multe conferinte care aduna laolalta cele mai remarcabile personalitati din stiinta, cultura, arta si politica. Evenimentele sunt relativ informale, fiind destinate publicului larg, nu doar expertilor, tocmai pentru a incuraja “raspandirea ideilor” mentionate de vorbitori. Fiecare speaker are cate 20 de minute pentru a-si prezenta subiectul; se foloseste destul de des si videoproiectorul. In general, temele discutate aici sunt destul de non-conformiste, in sensul de inovatoare; personalitatile sunt “trend-setters”, astfel ca o analiza atenta a opiniilor exprimate la aceste adunari poate aduce mult mai multa claritate in privinta deslusirii directiei in care se indreapta societatea noastra.
TED incurajeaza organizarea de evenimente similare, independente, in sistem de semi-franicza, sub sigla TEDx. Prima conferinta de acest gen din Romania a avut loc la Bucuresti pe 27 mai 2009. Am urmarit prezentarile si sunt chiar foarte bune. Felicitari organizatorilor!
Publicat la 17 Feb 2010 | Citit de 1,205 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Educatie si scoala, Inovatii si trenduri, Personalitati si discursuri, Romani de valoare, Tehnologie si noutati
Etichete: TED
Despre borduri si alte cele
Nu stiu care e situatia la Bucuresti, dar la Cluj bordurile vechi erau intr-adevar degradate si trebuiau schimbate; nu am vazut borduri schimbate de mai multe ori, dupa cum se zvonea prin capitala.
In schimb, atat la Cluj cat si la Bucuresti, bordurile noi sunt de o calitate mult mai proasta decat cele vechi. Daca inainte se foloseau borduri din granit, care rezistau fara probleme cateva zeci de ani, acum s-au montat borduri de beton, care dupa 2-3 ani sunt deja ciobite, sparte sau degradate. Acelasi lucru se poate spune si despre dalele instalate pe trotuare, mai putin in zonele pietonale unde s-au pus vechile piatre cubice scoase de pe strazile modernizate.
E greu de aflat (si poate chiar mai putin important) cate procente au firmele X si Y in afacerea bordurilor si care e relatia lor cu primarii pedelisti. Ma intereseaza in schimb modul in care sunt cheltuiti banii publici. Nu este normal ca licitatiile sa aiba ca unic criteriu pretul si astfel lucrarile publice sa fie executate cu produse extrem de proaste care se degradeaza foarte usor. Ar trebui sa ne mai gandim si pe termen lung, sa nu facem improvizatii din putinii bani pe care-i avem.
In Cluj strazile au termen de garantie 3 ani; in Bucuresti am auzit chiar de zone unde au doar 1 an. Este revoltator de putin! Din informatiile mele, in Germania strazile au 7 ani termen de garantie; sa nu mai vorbesc de numarul straturilor de asfalt folosite, grosimea acestora, calitatea bordurilor… Vorba aia: suntem prea saraci ca sa ne permitem produse proaste!
Este ciudata si perseverenta cu care unele firme italiene castiga contractele de asfaltare, desi nu par sa fie prea perfectionisti si majoritatea lucrarilor sunt executate tot de firme romanesti mici, in sub-antrepriza. Sa fie oare vorba de o “afinitate culturala” intre cele doua popoare de ginta latina, respectiv disponibilitatea “motivarii” autoritatilor romane sa-i aleaga pe italieni ca parteneri?…
Publicat la 16 Feb 2010 | Citit de 945 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Chestiuni romanesti, Economie si finante
Etichete: furturi, stat
Club pentru pretentiosi
Nu intra oricine…
Publicat la 15 Feb 2010 | Citit de 2,176 ori. || 2 comentarii »
Categorii: Umor
Etichete: comedie, farse, glume
Schimbarea banilor: ROL, RON si lei
Au trecut mai bine de 4 ani de cand s-a hotarat denominarea monedei nationale. Preturile au inceput sa fie afisate atat in lei vechi cat si in lei noi la 1 martie 2005, iar trecerea efectiva la leul greu s-a facut la 1 iulie 2005, cand au inceput sa circule amebele variante; de la 1 ianuarie 2007 mai exista doar lei noi pe piata.
Denumirile de specialitate – ROL (ROmanian Leu) si RON (ROmanian New leu) – care pana atunci erau folosite doar de economisti, contabili si traderii de pe pietele financiare, au inceput acum sa fie cunoscute de oamenii obisnuiti. Multe persoane au adoptat un mod stupid de exprimare – cand vorbesc de preturile in lei vechi zic “lei”, iar cand e vorba de lei noi zic “roni”.
Este interesant cat de mare e inertia in mentalul colectiv. Desi se foloseste pe scara larga de peste 2 ani si jumatate, inca cei care se lucreaza si exprima lejer folosind noua moneda sunt o minoritate. Oare cat mai dureaza pana cand se vor obisnui romanii cu “RON-ul”? Ar fi bine sa ne grabim, prin 2014 trecem la euro…
Publicat la 14 Feb 2010 | Citit de 8,616 ori. || 8 comentarii »
Categorii: Economie si finante
Etichete: bani
Vara asta mergeti in Pula!
Un spot turistic pentru orasul Pula din Croatia:
O adaptare a clipului la realitatile romanesti:
Publicat la 13 Feb 2010 | Citit de 1,846 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Chestiuni romanesti, Umor
Etichete: come, croatia, glume, iugoslavia, mioritici
Originea mea etnica
Bunica dinspre mama a fost maghiara; strabunicul s-a nascut in Ucraina subcarpatica, aflata pe atunci in Imperiul Austro-Ungar, inainte ca zona aceasta sa revina Slovaciei. Strabunica s-a nascut la Bratislava. Ambii erau etnici maghiari, desi probabil ca au avut si stramosi de origine slovaca. Mama strabunicii mele era romanca. Stra-strabunicul era functionar imperial, consilier local in Dej.
Bunicul dinspre mama si bunica dinspre tata au fost romani ardeleni. Nu cunosc foarte multe despre genealogia lor, erau din familii sarace, oameni simpli. Bunicul dinspre tata, de la care mi se trage si numele, provine din Moldova; a „emigrat” in Ardeal in timpul foametei de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Si el provine dintr-o familie simpla de tarani.
Un stra-strabunic din partea mamei si un stra-strabunic din partea tatalui au luptat in primul razboi mondial; doar ca unul era in armata romana si altul in armata austro-ungara. Bine ca nu s-au intalnit, poate nu mai apaream eu. 
Regret ca nu am invatat limba maghiara. Am copilarit cu bunicii, dar in perioada anilor ’80, in plin nationalism-comunism de sorginte ceausista, familiile mixte erau incurajate sa practice romanizarea. Probabil o voi invata pana la urma. Nu sunt nici mandru si nici rusinat de vreunul din stramosii mei. Ma consider un om absolut normal. Toti de pe planeta asta avem gene amestecate si in definitiv toti avem stramosi comuni, suntem verisori indepartati. Originea etnica relativ diversa m-a facut sa privesc cu detasare toate rabufnirile nationaliste si sovine ale unora; cand traiesti intr-un mediu cosmpolit, asemenea pseudo-probleme ti se par stupide si primitive.
In concluzie, sunt o corcitura ordinara, o combinatie dureroasa, un om oarecare din Europa centrala (sau de est).
Iubiti-ma, urati-ma, iubiti-ma iar, asta sunt eu.
Adrian – mandru ca e o fiinta umana, un cetatean global din secolul 21.
Publicat la 12 Feb 2010 | Citit de 1,313 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Eu si blogul meu, Nationalism si sovinism
Etichete: extremism, maghiari, transilvania
Imnul turistic al Romaniei
In ultimii 20 de ani au existat mai multe tentative de a ne face un brand de tara, extrem de costisitoare. Va mai amintiti de “Eterna si fascinanta Romanie”, “Romania – simply surprising” sau “Romania – fabulospirit”? Dar iata ca blonda-minune a politicii romanesti, Elena Udrea, a scremut o noua initiativa, sub sloganul (furat de la croati): “Romania, the land of choice”. “Genialul” Marius Moga a primit 10.000 de euro pentru a defeca o melodie penibila. Mie mi se pare foarte cunoscuta linia melodica, am senzatia ca nu e tocmai originala… dar poate sunt eu rau si subiectiv.
O varianta mult mai buna este aceasta, sub motto-ul: “Romania – the end of choice”:
Oare lui Mircea Badea care varianta ii place? A doua se muleaza mult mai bine pe ideea lui de slogan: “No roads. Just Romania!”.
Publicat la 11 Feb 2010 | Citit de 5,100 ori. || 4 comentarii »
Categorii: Chestiuni romanesti, Umor
Etichete: comedie, glume
Societata civila (prea) mult asteptata
Societatea civila suntem noi toti. Ma plictisesc numeroasele articole de prin presa si internet care tot vorbesc despre “nevoia unei societati civile in Romania”… care se lasa asteptata si nu mai apare odata! Cine-i opreste pe acesti oameni care pierd atata timp scriind despre asta sa ia atitudine si sa fie ei “societatea civila”, sa faca niste actiuni civice?
Suntem in tara unde aflarea in treaba e sport national, teoria e buna si practica ne omoara. Lenea e mare, bai fratilor! Irosim enorm de mult timp discutand despre nimic, avand dispute sterile pe subiecte inventate, incercand sa vedem cine o are mai lunga (metaforic vorbind, desigur). Aceste hobby-uri ale noastre ar fi inofensive, daca n-ar fi atat de raspandite, incat numarul celor care le practica e coplesitor, iar restul sunt o mica minoritate, departe de masa critica necesara unei “desteptari nationale” care sa ne trezeasca spiritul civic.
In timpul asta, realitatea e dura si ne izbeste drept in fata. Zeci de mii de ONG-uri populeaza plaiurile patriei, incat ai zice ca nu mai pot exista probleme grave pe la noi fara sa fie sute de voluntari care sa sara instantaneu sa le rezolve. Dar tragediile se petrec zi de zi, unele chiar sub ochii nostri, dar suntem prea adanciti in abstract incat sa mai avem timp de suferinta unor semeni de-ai nostri, oameni si ei…
Publicat la 10 Feb 2010 | Citit de 2,196 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica
Etichete: ONG-uri
Farse telefonice
Am gasit niste nebuni pe net care fac misto de cativa bieti romani “de buna credinta”… Check them out!
