3Cum sa-ti deschizi prima firma (SRL)
Un mic ghid despre cum sa-ti infiintezi prima ta companie in mai putin de doua saptamani:
1. Alege numele. Poate ti se pare ca nu e cel mai relevant lucru cu care sa incepi, dar numele va fi foarte important mai tarziu cand vei dori sa creezi un brand. Poti lansa un produs sau serviciu si sub o alta marca, dar numele firmei este totusi important, trebuie sa fie usor de retinut, simplu de pronuntat si reprezentativ pentru ceea ce face compania. Va trebui sa ai pregatite 3 variante atunci cand vei completa cererea de inregistrare. Gandeste-te la ele din timp, nu le inventa pe moment, cand ajungi la Registrul Comertului, pentru ca e prea tarziu si sunt sanse mari sa nu sune bine, iar apoi vei ramane mult timp cu el sau te va costa bani si timp sa-l modifici. Evita numele foarte comune, cu siguranta exista deja, dar nici cele prea complicate nu sunt bune daca sunt dificil de memorat; de asemenea, gaseste o denumire faina, nu da numele tau sau o combinatie stupida deoarece se vor crea prejudecati legate de firma ta inca din start.
2. Alege forma juridica. Exista foarte mari sanse sa vrei o Societate cu Raspundere Limitata (S.R.L.), la care se refera si acest ghid. E cea mai simpla si comoda forma juridica pentru o firma. In cazul in care doresti o structura mai complexa, cum este o Societate pe Actiuni (S.A.) ar fi mai bine sa consulti un avocat.
3. Alege obiectul de activitate. Exista o lista de activitati pe care le poate avea o firma, numerotate cu asa numitele coduri CAEN; verifica ce se potriveste cel mai bine afacerii tale si alege un obiect de activitate principal. In actul constitutiv e bine sa treci cat mai multe activitati, pentru a putea schimba usor daca e cazul profilul firmei. Cand vei completa cererea de inregistrare ti se vor cere si domeniile pentru care vrei ca firma sa fie autorizata, completeaza aici toate pe care crezi ca le vei putea avea in urmatoarea perioada.
4. Gaseste-ti un sediu social. Daca ai un spatiu in proprietate (casa, apartament) e nevoie doar de un extras de carte funciara, pe care il poti obtine de la cadastru in vreo 3-4 zile; in cazul in care ai ipoteca pe imobilul tau, ai nevoie si de acordul bancii, care se obtine fara probleme in 2-3 zile printr-o cerere la banca. Daca nu ai spatiu propriu, ai nevoie de un contract de inchiriere sau de comodat pe langa extrasul CF, plus acordul proprietarului pentru deschiderea firmei. Intre rude da gradul intai se poate si direct cu acordul lor, fara contract (de exemplu, daca vrei sa-ti faci firma in apartamentul parintilor). Daca sediul este intr-un apartament de bloc, ai nevoie de acordul asociatiei de locatari si a vecinilor cu pereti comuni.
5. Alege-ti cu grija asociatii. Ideal e sa fii singur (adica asociat unic); intre asociati apar des dispute, mai ales in Romania, atat in cazul in care firma obtine profit cat si atunci cand este pe pierdere. Eu recomand sa mergeti din start la un avocat si sa faceti un contract intre voi, cu drepturile si responsabilitatile fiecaruia, precum si cum se va proceda in situatii limita (cum este falimentul firmei de exemplu).
6. Alege un administrator. Firma poate avea unul sau mai multi administratori; nu este obligatoriu ca acesta sa fie si asociat in firma, poate fi si angajat. El isi va asuma raspunderea pentru actele semnate in numele firmei, deci este foarte important ce persoana desemnezi.
7. Decide daca vrei sa platesti TVA sau nu. Merita sa te declari platitor de TVA daca faci comert, adica cumperi si vinzi multa marfa; daca prestezi servicii si ai putine achizitii nu merita, ar inseamna sa dai la stat o parte din profitul tau.
8. Strange niste bani. Ai nevoie de vreo 1000 lei pentru a duce la bun sfarsit tot acest proces.
9. Rezerva denumirea firmei. Du-te la Registrul Comertului, la biroul corespunzator, verifica disponibilitatea numelui pe care il doresti si rezerva-l; va ramane protejat timp de 3 luni in care poti intocmi restul actelor.
10. Intocmeste actele constitutive. Poti face actul constitutiv la un avocat sau direct la Registrul Comertului; daca esti asociat unic si vrei o firma standard, e mai simpla a doua varianta. Va fi nevoie de copii dupa actele de identitate ale asociatilor, declaratii pe propria raspundere ca nu au antecedente penale si indeplinesc conditiile legale pentru a fi administratori si specimene de semnatura.
11. Deschide-ti cont la banca. Alege banca cu care vrei sa lucrezi si deschide un cont de capital social; suma minima pentru SRL este de 200 lei. Ai nevoie de un extras de cont pentru a-l duce la Registrul Comertului.
12. Depune actele pentru inregistrare. Du-te iar la Registrul Comertului si completeaza cererea de inregistrare a firmei; va trebui sa dai si declaratii pe propria raspundere ca firma corespunde normelor legale pentru a functiona in conformitate cu cerintele de la pompieri, mediu, oficiul sanitar si camera de munca.
13. Scoate-ti actele si publica anuntul in Monitorul Oficial. Actele vor fi gata in mai putin de o saptamana; vei obtine un certificat de inregistrare, autorizare judecatoreasca de functionare precum si certificare constatatoare care tin locul autorizatiilor pentru desfasurarea diverselor activitati, la sediu si la beneficiari. Trebuie sa publici un anunt in Monitorul Oficial (tot prin Registrul Comertului) pentru ca firma sa isi inceapa activitatea legal.
14. Comanda-ti stampile. Fara stampile nu poti face niciun fel de act, nici macar cont la banca; fa-le din prima zi, dureaza vreo 2 ore. Ai nevoie de cel putin doua: una pentru tine si una pentru contabil. Un sfat: numeroteaza-le! In caz ca se pierde sau se fura una, sau daca apar dispute in firma, se va putea depista cine a stampilat un anume document.
15. Fa-ti un cont curent la aceeasi banca. Du-te inapoi la banca si deschide-ti cont curent pentru firma; vei avea de completat cateva cereri. Evita sa imputernicesti alte persoane sa aiba acces la contul firmei, in schimb bifeaza pentru a permite oricui sa depuna bani, asta te va ajuta in viitor. Dupa ce s-a deschis acest cont (formalitatile dureaza cateva minute), poti transfera banii din contul de capital social in cel curent si-i poti folosi la altceva sau scoate de la ghiseu.
16. Incheie un contract cu un contabil. Ai nevoie de un contabil bun la firma; nu te baza pe faptul ca ai ceva notiuni vagi despre cum se face contabilitatea primara. Fa-ti contract cu un expert contabil si pune-l pe el sa semneze bilanturile si declaratiile depuse la fisc! In acest fel o parte din responsabilitate este a lui.
17. Cumpara-ti tipizate. Vei avea nevoie de niste registre oficiale care sunt obligatorii si nu se pot tipari direct la imprimanta (ca facturile sau chitantele); cere-i contabilului sa-ti dea o lista cu toate cele necesare si achizitioneaza-le cat mai repede pentru a nu avea probleme in cazul unui control.
18. Tine pregatit un avocat. Intr-o lume ideala disputele comerciale se rezolva pasnic; dar nu traim intr-o lume ideala. Sansele ca tu sa nu ai niciodata probleme cu furnizorii, clientii, colaboratorii si angajatii sunt aproape zero. Recomand chiar sa consulti un avocat inca de la inceput, cand iti intocmesti contractele sablon sau alte acorduri de colaborare.
Vei avea nevoie de sigla, carti de vizita, site de prezentare, materiale promotionale… pentru o oferta buna, contacteaza-ma!
Ai facut un pas mare spre independenta financiara. Iti doresc mult succes!
Publicat la 30 Sep 2010 | Citit de 11,463 ori. || 22 comentarii »
Categorii: Economie si finante
Etichete:
Cea mai tare smecherie
Cea mai tare smecherie e sa nu fii smecher. Da, ai auzit bine.
Stiu ca smecheria e un mod de viata in Romania. Stiu ca inca de cand ai ajuns la scoala ai fost invatat sa folosesti smecheria pentru a obtine ce vrei. Stiu ca ai impresia ca poti deveni bogat si fericit doar daca esti smecher. Dar nu este asa.
Smecheria functioneaza doar pe moment. Si atunci, doar uneori. Pe termen lung insa, pierzi. In orice domeniu e asa. Da, sunt cativa smecheri care au ajuns sa aiba multi bani, pe care ii vezi pe la televiziuni si prin ziare. Dar ei sunt exceptii. Si viata lor a fost de cacat. Au calcat pe cadavre pentru a ajunge acolo si zilnic stau cu teama de a nu fi cineva mai smecher decat ei care sa-i bage in puscarie. Asta iti doresti si tu? Crezi ca te tine?
A nu fi smecher nu inseamna a fi fraier. Trebuie doar sa stii ce vrei si sa-ti urmresti scopurile cu perseverenta. Sa intelegi ca nimic nu se obtine peste noapte. O educatie buna, o relatie fericita, independenta financiara, un corp atletic, o deprindere noua sau mai bune abilitati de socializare, toate acestea se obtin in timp, cu rabdare si consecventa.
Poate ti s-a spus cand erai mic si incercai sa pacalesti pe cineva pentru a scapa mai usor de o datorie ca iti furi singur caciula. Ai ras atunci, crezand ca e doar o vorba in vant a celor mari, iar mai tarziu, cand ai crescut, ai devenit convins ca numai smecherii au succes in Romania. Dar nu este asa. Paradoxal, acei adulti de atunci aveau dreptate.
Da, ti se dau si multe sarcini idioate cand esti copil. Nu tot ceea ce te invata parintii sau scoala e folositor. Dar principiul in sine, ca doar prin munca si determinare pe termen lung poti obtine lucrurile cu adevarat importante, ramane adevarat.
Nu pot sa te conving eu. Trebuie sa te convingi singur. Nu te mai uita la emisiuni tampite la televiziunile romanesti si nu mai citi tabloide. In Romania nu exista modele adevarate de viata. Cauta-le in occident, in societati evoluate, unde valoarea este apreciata. Citeste despre cum au ajuns sa isi indeplineasca visele. Sau cauta-le la noi, dar direct: vorbeste cu oameni care sunt cu adevarat fericiti. Ma indoiesc ca vei gasi multi smecheri in categoria asta.
Fii destept, nu smecher. In final, e imposibil sa nu reusesti!
Publicat la 28 Sep 2010 | Citit de 1,665 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Dezvoltare personala, Educatie si scoala
Etichete:
O noua versiune de capitalism
Capitalism 3.0 este un concept lansat de Peter Barnes prin care incearca sa defineasca un sistem politic, economic si social nou, sustenabil si echitabil, care sa-i urmeze celui actual; merita sa-i cititi cartea cu acelasi nume, disponibila gratuit pe site-ul sau.
Publicat la 28 Sep 2010 | Citit de 875 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Economie si finante
Etichete:
De la carte scrisa la carte electronica si carte audio
Cu mai bine de 500 de ani in urma, Johannes Gutenberg inventa tiparul, deschizand calea spre societatea moderna, cu toate realizarile ei stiintifice si democratice. Timp de o jumatate de mileniu, numarul cartilor publicate a crescut constant, de la prima Biblie pana la milioane de carti din genuri diferite aparute zilnic.
In secolul 19, cartea era una dintre principalele (si putinele) forme de distractie si informare pe care un individ le putea avea. De atunci situatia s-a schimbat. De la aparitia radioului, televiziunii si apoi a calculatoarelor personale si internetului, numarul cititorilor de carti in format clasic (tiparite) a inceput sa scada.
Azi multi citesc doar cartile obligatorii la liceu si facultate, iar in rest se rezuma la cateva reviste si eventual cate un best-seller de valoare discutabila, odata la cativa ani. Noile tehnologii aduc insa si noi oportunitati. Internetul a revolutionat modul de distribuire a informatiei, democratizand masiv accesul la lucrari care pe vremuri erau foarte greu de obtinut. Exista milioane de carti disponibile pe internet, in diferite formate, usor de accesat si multe dintre ele gratuite.
Cartile electronice (e-books) devin tot mai populare. Daca la inceput erau simple documente in format text, incomod de citit pe ecranul calculatorului, acum sunt disponibile in formate Word, Adobe PDF, pagini HTML, usor de urmarit pe laptop sau palmtop. In plus, in ultimii ani a aparut tehnologia e-ink (cerneala electronica), prin care pot fi afisate pe un ecran special texte in mai multe nuante de gri, care arata foarte asemanator cu paginile clasice din hartie si nu obosesc ochiul. Astfel, cele mai populare e-book readere de azi sunt Amazon Kindle, Sony Reader si Barnes & Noble Nook; inca sunt destul de scumpe – vreo 300$ bucata – dar au multe avantaje: sunt usoare, bateria tine foarte mult, au memorie suficienta pentru sute de carti, se pot folosi oriunde si oricand – chiar si afara in soare. Numarul cartilor cumparate in acest mod si a celor downloadate gratuit a crescut exponential in ultimii ani.
Au aparut recent si carti audio (audio books), numite in Romania si carti vorbite sau carti sonore; nu este vorba de dramatizari ale unor lucrari (sub forma clasicului „teatru radiofonic”) ci de carti citite de cineva – ideal chiar de autor, pentru cei contemporani, pentru a pastra o cat mai buna intonatie. Dupa cum am mai mentionat si in alte randuri, eu le consider foarte utile, deoarece pot fi ascultate oriunde cu un mp3 player ieftin, astfel ca se pot umple diverse momente plictisitoare (cand stai la coada, mergi cu autobuzul, alergi sau faci fitness, calatoresti cu trenul, astepti pe cineva etc). Popularitatea lor este in crestere dar e inca departe de cea a textelor clasice si probabil nu o va atinge niciodata.
Este imbucurator faptul ca tot mai multi autori romani aleg sa-si lanseze cartile public intr-un stil modern, cu lecturi a unor pasaje, cu site-uri de prezentare, cu lansarea editiei audio pe CD. L-as da ca exemplu pe Neagu Djuvara care la varsta lui venerabila (peste 90 de ani) si-a lansat cartea „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” inclusiv in format sonor, citita chiar de el insusi! Adaptarea la tehnologia moderna nu are deci o limita de varsta, iar un intelectual cu adevarat inteligent stie sa se foloseasca de realizarile tehnice noi pentru a ajunge la public.
Multi prieteni de-ai mei care citesc destul de mult au inca retineri legate de cartile electonice si mai ales de cele audio. E vorba mai ales de obisnuinta de a citi dintr-o carte tiparita, senzatia pe care ti-o da hartia tinuta in mana. Totusi, exista multe avantaje in a folosi dispozitive electronice: ele pot inmagazina mult mai multe carti (si au deci un impact ecologic, nu se mai taie atata padure), nu se deterioreaza informatia in timp, sunt mai ieftine pe termen lung, se poate cumpara foarte usor si rapid orice titlu vechi sau nou, se pot cauta cuvinte in dictionar sau titluri in baza de date, se pot folosi informatiile din anumite lucrari pentru orice alte materiale in format electronic… si lista ar putea continua.
Nu cred ca vor disparea cartile, cum preconizeaza unii entuziasti ai tehnologiei si nici ca aceste gadgeturi electonice sunt doar o moda trecatoare, cum sustin unii mai conservatori. Ele vor coexista, iar pe masura ce aparatele electronice vor deveni tot mai populare si mai ieftine, cartile clasice se vor scumpi, devenind accesibile din nou doar celor mai bogati si colectionarilor, ca in urma cu doua secole.
Voua ce formate de carti va plac?
Publicat la 27 Sep 2010 | Citit de 2,744 ori. || 5 comentarii »
Categorii: Dezvoltare personala, Educatie si scoala, Tehnologie si noutati
Etichete:
Cea mai inteligenta blonda din America
De fapt nu chiar…
Publicat la 26 Sep 2010 | Citit de 748 ori. || 2 comentarii »
Categorii: Umor
Etichete:
Ultimul discurs a lui Martin Luther King Jr.
„Am fost pe varful muntelui si am vazut taramul promis” – MLK parafrazeaza acest mit biblic pentru a descrie un viitor in care toate rasele vor trai impreuna in armonie. Exista si o trista ironie: el spune ca este impacat, ca si-a indeplinit scopul sau in viata, iar a doua zi dupa aceasta cuvantare a fost impuscat…
Publicat la 25 Sep 2010 | Citit de 1,426 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Personalitati si discursuri
Etichete:
Invatand democratia
In mai 1990 eram la sfarsitul clasei a doua; tocmai aveau loc primele alegeri prezidentiale post-revolutionare. Invatatoarea ne-a intrebat cu cine voteaza parintii nostri. Nu incerca sa ne influenteze in vreun fel, era un exercitiu de democratie, tocmai ne explicase cum are loc procesul electoral. Dintr-o clasa de peste 30 de elevi, 6 au declarat ca-l sustin pe Radu Campeanu si doar 2 pe Ion Ratiu, restul erau toti cu Ion Iliescu.
Eu si un coleg eram cei doi care sustineam liderul taranist; cand ne-am ridicat in picioare, ceilalti colegi au izbucnit in ras si au inceput sa faca misto de noi. Invatatoarea le-a explicat ca nu este o reactie normala, ca intr-o tara occidentala toate optiunile sunt respectate. Morala lectiei era de fapt sa tolerezi diversitatea de opinii, sa nu tranformi decizia majoritatii intr-o dictatura.
Ma intreb daca romanii au invatat dupa 20 de ani aceasta lectie.
La cum se poarta cetatenii de rand, nu s-ar zice. Succesul pe care il mai are si azi populismul la noi e dezamagitor. Spiritul de turma a ramas intact, n-a disparut odata cu comunismul, s-au schimbat doar ideile preconcepute si metodele de manipulare in masa.
Economia e doar cu putin peste nivelul din 1989, in conditiile in care diferentele de venit intre grupuri sociale sunt mult mai mari, 2 milioane de romani lucreaza in Europa, nu mai producem aproape nimic si am acumulat datorii uriase; democratia e subreda, au trecut cele doua decenii a lui Brucan si poporul pune botul la tot ce aude la televizor sau viseaza venirea la putere a unui despot luminat.
Si atunci… ce mai poti astepta?
Ne vom schimba cu adevarat doar cand vom iesi in strada sa cerem libertate, nu bani de la stat. Pana atunci, cu 2 mici si-o bere se poate anestezia orice urma de constiinta civica.
Publicat la 24 Sep 2010 | Citit de 900 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Educatie si scoala, Partide, doctrine, alegeri
Etichete:
Discurs a lui John F. Kennedy despre societatile secrete
O cuvantare mai putin cunoscuta tinuta de JFK in care vorbeste de grupurile oculte care conduc afacerile globale din umbra; orice legatura intre acestea si asasinarea sa este pur intamplatoare…
Publicat la 23 Sep 2010 | Citit de 1,886 ori. || 2 comentarii »
Categorii: Personalitati si discursuri
Etichete:
E mai importanta siguranta decat libertatea?
„Cei care sunt dispusi sa-si sacrifice libertatea pentru securitate nu merita niciuna!” spunea Benjamin Franklyn. Iar eu sunt de acord cu el. Parafrazand, as spune ca cei care sacrifica libertatea pentru siguranta le vor pierde pe amandoua.
Tentatia este mare. In piramida lui Maslow, auto-protectia este cel mai important imperativ (instinctul de conservare biologic e cel mai puternic); nevoia de libertate nici macare nu apare in grafic. Cel putin nu o libertate la un nivel complex, presupunem din start ca nu discutam despre ingradirea totala de tip „inchisoare”.
Istoria ne arata ca democratia si libertatea – concepte care nu pot sa existe decat impreuna – sunt foarte fragile, fiind mai degraba niste exceptii in lungul mars al umanitatii, aparand sporadic si disparand dupa relativ scurt timp. O parte din omenire traieste azi in tari relativ libere, dar cetatenii nu isi dau seama cat de delicat este echilibrul prin care aceasta stare se mentine si cat de usor poate sa o piarda daca nu lupta pentru ea zi de zi.
De-a lungul timpului, nenumarati tirani si grupuri de interese au folosit frica pentru a domina; un discurs populist, prin care teama este insuflata in randul oamenilor, le permite liderilor sa adopte masuri extraordinare, de restrangere a libertatii, care in alte conditii nu ar fi fost acceptate. Acest tip de demagogie este folosit pe scara larga chiar si in zilele noastre, inclusiv in U.E. si Romania.
Problema acestor devieri anti-democratice este ca sunt foarte greu reversibile. Odata ce o guvernare ia o decizie de ingradire a libertatii cetatenilor, acestora le este aproape imposibil sa o mai schimbe, pentru ca puterea lor a scazut, conducatorii pot oricand inventa noi pericole (si chiar fac asta), iar legile autoritariste se auto-alimenteaza, ducand intr-un timp relativ scurt la o dictatura in care toate drepturile civile au fost abolite.
Manipularea in masa a aparut relativ recent, in epoca industriala. Pana atunci nu existau mijloace de comunicare suficient de bune pentru acest scop. In antichitate si evul mediu se folosea forta armatei si influenta religiei pentru a controla populatia. Religia insufla frica de iad (care exista, sub diverse forme, in toate culturile), iar cei care nu erau suficient de infricosati de perspetciva chinurilor vesnice puteau fi struniti prin forta armelor, prin bataie, tortura si ucidere (la care biserica a contribuit in Europa cu entuziasm).
In secolul 19, se schimba perspectiva; apare conceptul de „stat national”, atfel ca sunt folosite caracteristicile specifice (etnie, limba, teritoriu, religie) pentru a asmuti un popor impotriva altuia. Toatele statele europene au facut asta, procesul facand parte din formarea natiunilor. O natiune poate exista doar in conflict cu alte natiuni, altfel nu are o ratiune de a fi. Tine de marketingul politic: pentru a te diferentia, trebuie sa scoti in evidenta calitatile tale si defectele altora (toate inventate). Iar pentru a pune mana pe putere, gadili orgoliul oamenilor, iar daca mentalul colectiv sufera de diverse frustrari (cum ar fi o istorie plina de infrangeri), este usor sa mobilizezi poporul la lupta.
Hitler in anii ’30, dupa ce a ajuns cancelar, a folosit frica pentru a acapara intreaga putere in Germania nazista. Criza economica de dupa primul razboi mondial nu mai avea cauze concrete si logice, de vina erau evreii si inamicii tarii din exterior. Si nemtii au pus botul, pentru ca manipularea functioneaza – de altfel, ministrul propagandei de atunci, Joseph Goebbels, a devenit un clasic in domeniu, metodele sale fiind studiate si aplicate de toate dictaturile care au urmat pe glob. Si au murit 60 de milioane de oameni, in numele unor concepte teoretice fara sens.
Si Stalin s-a prins in timpul razboiului ca teama de un dusman extern e mai eficienta decat propaganda comunista pentru a mobiliza populatia la lupta. Astfel, a schimbat imnul, a inceput sa vorbeasca de „mama Rusia” si a lasat balta internationalismul socialist. Si a functionat: 20 de milioane de rusi si-au dat viata pentru a apara pamanturile natale, dupa ce in primii 2 ani ai razboiului colaborasera cu nazistii pentru a ocupa Europa de Est.
Ceausescu a folosit si el tehnici asemanatoare, mai ales in anii ’80. Ideologia fricii functioneaza mai bine cand exista lipsuri economice; un popor prosper este mai greu de convins sa lupte cu inamici imaginari. Dar problemele economice ale Romaniei din ultimul deceniu comunist au fost compensate de aparitia a noi si noi pericole: imperialismul american, iredentismul maghiar, expansionismul rusesc, conspiratia iudeo-masonica etc. Doctrina militara romaneasca presupunea o tara de tip fortareata, atacata din toate partile, in care intregul popor este inarmat si duce un razboi total, urmat de lupte de gherila in caz de ocupatie.
Dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, americanii au folosit teama de teroristi pentru a restrange serios libertatile individuale ale propriilor cetateni, pentru a interveni militar in Irak si Afganistan si pentru a folosi metode dure de interogare a suspectilor; nu cred ca 9/11 a fost o inscenare, dar categoric a venit pe tava pentru neo-conservatori, care altfel nu ar fi avut nicio sansa sa-si convinga cetatenii sa accepte asemenea masuri. Si tarile europene au adoptat legi similare, desi mai putin restrictive; inclusiv Romania a legiferat ascultarile telefonice si marirea rolului serviciilor secrete, desi pericolul terorist la noi este zero.
Nu cred ca predicatorii fricii vor invinge. Democratia antica, din Grecia si Roma, a sucombat din cauza fragilitatii ei, dar cea moderna se mentine de peste 200 de ani si chiar evolueaza. Azi exista comunicatii mobile instantanee pe tot globul, exista internet si biblioteci universale, oricine poate sa relateze orice eveniment de oridune in cateva secunde, folosind un simplu telefon mobil, iar transporturile sunt extrem de rapide. Societatea globala e foarte greu de manipulat, datorita diversitatii si vitezei sale uriase.
Protestele din SUA si Europa fata de razboiul din Irak sunt o dovada clara ca generatiile de azi nu mai sunt atat de usor de controlat ca cele ale parintilor si bunicilor lor. Pe internet exista o efervescenta extraordinara de site-uri, bloguri si forumuri in care se promoveaza libertatea. Religia este in cadere libera, ca si toate ideologiile politice totalitare. In acest razboi al „memelor”, ideile cele mai bune inving. Iar libertatea va castiga intotdeauna in „selectia naturala a ideilor”, oricate pauze si momente dificile ar exista pe parcurs.
Nu mai sta pasiv! Ia atitudine. In Romania se dau zi de zi legi aberante care restrang diverse libertati doar pentru ca prostimea sa se simta mai in siguranta. Dar fiecare mica constrangere duce tara asta mai departe de idealul de libertate si democratie pe care-l avem pentru ea. Azi nu ai voie sa fumezi iarba, maine nu ai voie sa calci pe iarba, poimaine nu ai voie sa intri in parc daca esti tigan iar peste 3 zile te trezesti arestat pentru ca ai scris un articol la care cineva s-a simtit ofensat. Asa functioneaza. Dictatura vine pas cu pas, iar poporul este de acord cu fiecare mica inasprire a conditiilor, pentru ca este manipulat sa creada ca este necesara in acel moment, pentru binele lui.
Democratia nu inseamna dictatura majoritatii, pentru ca asta se transforma in timp in dictatura unei mici elite! Libertatile fundamentale si drepturile omului sunt mai presus de dorintele de moment ale poporului, sunt principii de baza pe care se construieste o societate. Ele trebuie aparate de toti cei care iubesc libertatea, zi de zi, iar fara implicarea lor, fara actiune civica si munca de convingere, nu va exista niciodata o societate libera. Lasa stirile de la ora 5 si petitiile online; daca vrei sa obtii ceva, aduna un grup de sustinatori, trimite cereri catre autoritati, fa presiuni asupra parlamentarilor care te reprezinta, organizeaza manifestatii (legale), fa flash-mob-uri si evenimente artistice, scrie pe site-uri si-n ziare, ataca legile nedrepte in justitia romana si la curtile europene, agita-te pana toata lumea vorbeste despre idealul tau, atunci manipularea isi pierde din eficienta!
Timpul pentru actiune este acum!
Voi scrie despre siguranta sociala si libertate economica, intr-un episod viitor. As vrea sa aflu si parerea voastra: este mai importanta securitatea decat libertatea? Lansez o provocare pentru: Logosfera, Tihi, Radu, Mihai, Bogdan.
Publicat la 22 Sep 2010 | Citit de 1,298 ori. || 2 comentarii »
Categorii: Actiune civica
Etichete:
Discursul lui Malcom X despre nationalismul negrilor
Cuvantarea era foarte potrivita pentru anii ’60 cand se desfasura in SUA lupta pentru drepturi civile a minoritatilor, dar are putina relevanta azi…
