Cand o sa invatam capitalismul?

Sau mai bine spus: cand vom invata regulile economiei de piata? Asta e o intrebare pe care mi-o pun tot mai frecvent, urmarind reactiile irationale ale oamenilor din Romania de cand a inceput aceasta criza economica.

Sa va dau niste exemple. La cateva sute de metri de locul unde stau, intr-o piata foarte aglomerata din Cluj, s-a deschis in urma cu cativa ani o placintarie. Avea produse bune, era tot timpul coada. Peste un an, s-a deschis inca una, exact langa prima. Cand zic langa, ma refer FIX langa, adica perete in perete. Vindea exact aceleasi feluri de placinte la exact acelasi pret. Peste mai putin de un an, ambele au dat faliment.

Nu-mi pot explica nici pana azi ce-a fost in capul acelor oameni. Cerere exista, dar era clar ca numai una putea fi profitabila. Trecem peste faptul ca al doilea intreprinzator nu a facut un calcul elementar, un minim studiu de piata sa vada daca mai merge inca una. Dar sa vinzi aceleasi produse la acelasi pret, fara niciun fel de diferentiere… trebuie sa fii chiar cretin. Iar primul, care nu a facut niciun fel de schimbari la business-ul lui dupa ce a aparut concurenta e la fel de cretin. In plus, in zona puteau fi deschise alte tipuri de fast-food-uri care nu existau inca; dar s-a mers pe principiu: daca lui Gheorghe ii merge, imi fac si eu!

Clujul s-a umplut de fast-food-uri. 90% dintre ele vand aceleasi produse, la diferente foarte mici de pret. Exista strazi unde pe o distanta de 100 metri gasesti cate 3-4 unitati de acest fel. De unde atata lipsa de imaginatie, atata deficit de spirit antreprenorial? Cum poti aplica logica: daca unul merge, merg si 5?! Nu, nu merg si 5! Exista o limita. Da, poti sa-ti faci si tu unul chiar daca mai exista inca 4, daca ai produse diferite, mai bune sau mai ieftine. Dar sa copiezi o reteta fara sa-i aduci niciun fel de modificari si in plus sa nu-ti faci deloc reclama si sa speri ca vei avea profit… trebui sa fii chiar prost.

Si apoi mergem si ne plangem. Ca vai, e criza, e greu. Sa ne ajute statul! De ce sa ne ajute statul, daca nu ne ajuta capul?! Nu stiu daca perioada comunista a deformat intr-atat mentalitatile sau daca pur si simplu e doar prostie. Dar cert este ca piata nu functioneaza normal la noi.

Un alt exemplu este sectorul imobiliar. In 2008, in culmea gloriei, existau peste 300 de agentii imobiliare in oras. Enorm! Una la ~1500 de locuitori. Practic, pentru a avea toate profit, trebuia ca fiecare familie sa faca o tranzactie la fiecare 3-4 ani, ceea ce este total nerealist. A fost o “goana dupa aur”, un miraj care s-a destramat repede. Iar acum se plang toti ca nu au de lucru. Dar nu poti avea de lucru intr-un domeniu in care faci ceva ce nu se cere. Mai ales ca majoritatea agentilor imobiliari nu aduceau niciun fel de plusvaloare, erau simpli intermediari, culegeau anunturi de vanzare si cumparare de prin presa si ii puneau pe oameni in legatura. Cum poti avea pretentia sa scoti mii de euro pe luna din cateva telefoane? Nu are cum sa tina la nesfarsit.

Tot in domeniul asta, un paradox este centrul istoric al orasului. Inainte de aparitia mall-urilor, magazinele se bateau pe spatii. Acum, exista o multime de spatii comerciale neocupate. Culmea insa, proprietarii nu vor sa lase din pret! Cunosc cazuri de oameni care au spatii premium, pe cele mai bune strazi din centru cu vad pietonal consistent, dar le tin goale de vreo 2 ani pentru ca nu le convine sa mai lase 200-300 de euro din pret. Un calcul simplu arata ca in acest timp, pierderea rezultata din pretul mai mic s-ar fi amortizat demult si ar fi obtinut chiar un profit consistent, daca le dadeau in chirie din vreme.

Refuzul de a scadea pretul si furia cu care multi romani isi tin imobilele nelocuite, asteptand “sa isi revina piata”, arata foarte clar lipsa de intelegere a econimiei capitaliste. Piata functioneaza cand exista lichiditate, cand jocul cererii si al ofertei determina fluctuatia preturilor, cand toata lumea negociaza cu toata lumea. Blocajul acesta alimenteaza criza si astfel se creeaza un cerc vicios din care se va iesi cu greu.

Azi se mai fac foarte greu bani prin speculatii imobiliare. Iar cei care au ramas cu terenuri si spatii cumparate pe bani grei care nu mai valoreaza mare lucru e normal sa fie frustrati. Dar trebuie sa inteleaga ca asa functioneaza economia de piata. Nu te poti astepta sa castigi intotdeauna. D-aia exista un risc, pentru ca uneori mai si pierzi. Iar daca refuzi sa accepti asta si astepti ajutor din afara sau pui lacat pe cladire astepand vremuri mai bune, ele nu vor veni. Flexibilitatea e secretul; speculatiile sunt conjuncturale, iar cand pierzi de pe urma lor treci mai departe; altfel vei pierde si mai mult pe termen lung…

No Responses

Write a response