Care este diferenţa dintre astronomie şi astrologie?

Pare greu de crezut, dar suntem în secolul 21 şi încă există persoane care confundă aceste noţiuni. Cele două sunt într-adevăr înrudite, în sensul că astrologia este strămoaşa astronomiei, la fel cum alchimia este precursoarea chimiei. La alchimie (încercarea de a crea aur din alte materiale) s-a renunţat demult, în schimb astrologia, care este la fel de aberantă, se bucură încă de un mare succes.

Astronomia este o ştiinţă, se ocupă cu studierea obiectelor şi fenomenelor din afara Pământului; astrologia este o practică ocultă, bazată pe ezoterism, care susţine că poate prezice evenimente din viitor şi caracteristici psihologice ale unor indivizi în funcţie de anumite informaţii (ex. data naşterii).

Încă de la începuturi, omenirea a privit spre cer şi a încercat să înţeleagă procesele cosmice. Oamenii vedeau Soarele, Luna, stelele, cometele şi meteoriţii, încercând să înţeleagă semnificaţia acestora, să găsească un sens în acţiunile lor aparent haotice. Fără a avea nici cele mai elementare cunoştinţe de fizică, interpretările găsite erau mistice.

În antichitate, toate culturile au analizat spaţiul celest, de la învăţaţii marilor civilizaţii până la vracii din triburile obscure. Astrologia şi astronomia erau unul şi acelaşi lucru în această perioadă. Doar câţiva înţelepţi din Babilonia, Egipt, Grecia, Roma, Persia, Arabia şi China încercau să găsească unele explicaţii raţionale la observaţiile lor. Majoritatea erau convinşi că există unul sau mai mulţi zei, care transmit informaţii pământenilor prin configuraţia bolţii cereşti.

Constelaţiile au primit numele unor personaje mitologice; formele create de aşezarea stelelor au căpătat semnificaţii mistice; fenomenelor rare, precum eclipsele şi cometele, li s-au atribuit seminificaţii profetice, de obicei negative, prevestind mari dezastre naturale. A apărut convingerea că poziţia stelelor în ziua naşterii unui om îi poate determina acestuia destinul.

După perioada Renaşterii europene, cele două încep să se separe; odată cu inventarea telescopului şi descoperirea gravitaţiei, observaţiile asupra corpurilor cereşti puteau fi integrate într-un sistem logic şi coerent. În secolul 19, astrologia şi astronomia au ajuns să fie complet distincte, prima fiind considerată doar o superstiţie primitivă, iar a două devenind ştiinţă oficială, studiată în toate şcolile.

Astrologia s-a bucurat de o revenire în atenţia publicului în ultimele decenii, odată cu creşterea scepticismului faţă de rezultatele aplicării tehnologiei moderne în societate, înmulţirea superstiţiilor şi redescoperirea unor vechi practici oculte. Astfel, a devenit un fenomen monden, practicanţii ei folosind toate mijloacele media contemporane pentru a-şi promova ideile şi a găsi adepţi (adică a face rost de bani): ziare, televiziune, internet etc.

Astronomia a avut rezultate spectaculoase în ultimul secol, odată cu relevarea naturii universului cunoscut şi începerea explorării sistemului nostru solar. Entuziasmul publicului din perioada începutului epocii spaţiale (primele patru decenii după ultimul război mondial) s-a temperat, iar acum este puţin studiată, având în vedere şi noţiunile relativ dificile de matematică pe care le implică.

Credinţa în astrologie este aparent inofensivă, cu excepţia cazurilor unor fanatici care iau decizii importante în viaţa lor pe baza unor astfel de predicţii. În mare măsură, cei care apelează la astrologi o fac din curiozitate şi nu pun mare preţ pe ceea ce află de la ei; oricum, prezicerile sunt majoritatea pozitive şi suficient de vagi pentru a se putea împlini.

Sunt totuşi două consecinţe negative ale astrologiei; prima ar fi pierderea financiară pentru naivii care cred în ea, pentru că cei care se pretind a fi astrologi o fac pentru bani, nu din alte motive idealiste. A doua este cultivarea neîncrederii faţă de ştiinţele reale şi a iraţionalităţii, care duc la o viziune distorsionată asupra realităţii ce va avea întotdeauna rezultate negative pe termen lung.

Pretenţiile astrologiei sunt uşor de demontat, dar nu toată lumea acceptă argumente logice. Aş menţiona printre altele:
– configuraţia bolţii cereşti de acum s-a schimbat total faţă de antichitate, când s-au făcut hărţile astrologice
– lumina parcurge o durată enormă de timp pentru a veni de la stele (uneori milioane sau miliarde de ani)
– mişcările planetelor, ale sistemelor solare din galaxia noastră şi ale altor galaxii vizibile se cunosc şi se pot prognoza, nu au vreo semnificaţie paranormală
– viaţa unui om depinde de un număr aproape infinit de variabile, care nu pot fi calculate pentru a elabora predicţii
– mediul social în care a crescut o persoană este mult mai important în formarea sa decât genele, deci momentul naşterii are o importanţă redusă, chiar dacă ar exista vreo corelaţie între el şi bagajul genetic
– cele câteva obiecte cereşti observate de astrologi nu au cum să arate simultan informaţii despre miliarde de oameni
– ideea că întreg universul există doar pentru a ne servi pe noi dovedeşte un egocentrism nejustificat, nu suntem atât de importanţi
– nu există o singură teorie astrologică, ci mii de sisteme separate care se contrazic între ele
– dovezile date de astrologi se bazează pe auto-sugestie şi eroare de confirmare (oamenii îşi amintesc doar profeţiile care se împlinesc şi ignoră cele greşite)

Astronomii nu cer bani pentru a oferi informaţii şi ceea ce afirmă ei este uşor de verificat; astrologii nu vor decât să profite de naivitatea oamenilor. Noi suntem singurii capabili să ne influenţăm propriul destin, nu apelând la metode supranaturale şi asteptând apoi în zadar ca o forţă exterioară să ne influenţeze viaţa, ci acţionând raţional, schimbând ceea dorim în existenţa noastră. Avem o singură viaţă, e păcat să o irosim!

2

2 Responses

  1. Adrian
    27 Iunie 2012
  2. MediaSociala
    19 Ianuarie 2017

Write a response