Constiinta civica trece prin stomac
Un economist strain spunea, la inceputul anilor ’90, ca doar dupa ce venitul pe cap de locuitor al romanilor va trece de 10.000$ democratia se va instaura cu adevarat in tara noastra. Iata ca azi ne apropiem de aceasta valoare, dupa o lunga si zbuciumata tranzitie, in care majoritatea populatiei nu mai intelege conceptul de democratie, ajungand sa-l asocieze cu saracia, coruptia si haosul post-revolutionar. Singura consolare este faptul ca am reusit sa mimam suficient de bine statul de drept si economia de piata pentru a fi primiti in clubul european. Mai ramane doar sa apara fondul pentru a umple formele imprumutate de la vecinii nostri din apus.
Pentru toti cei care au activat in ONG-uri si partide, lipsa de interes a romanului de rand pentru chestiuni civice este deja un truism. Multi blameaza mentalitatea noastra, aducand argumente diverse, de la spiritul mioritic, sangele latin si localizarea balcanica pana la reminiscentele fanariote, influentele ortodoxe si traumele comunismului. Dar sa fie oare doar aceste cauze istorice singurele responsabile pentru specificul nostru comportamental? Dupa parerea mea exista si un motiv generic: saracia, lipsa de resurse, care nu este doar o stare conjuncturala ci o traditie istorica; generatiile de sacrificiu se succed in tara noastra inca de la aparitia conceptului de “Romania”.
Democratia, drepturile omului, libertatile fundamentale si activismul civic au aparut si s-au dezvoltat spectaculos in asa-numitele “societati ale abundentei”, unde economia este dezvoltata, nivelul de trai ridicat si preocuparea omului de rand nu mai consta in procurarea mijloacelor minimale de subzistenta ci gasirea ultimelor metode de distractie, iar pentru o minoritate conteaza si depasirea conditiei umane actuale, respectiv progresul social. In ultimii ani putem asista la transferul rolului de societate-model dinspre Statele Unite spre Uniunea Europeana; discrepantele sociale fiind foarte mari in America, UE a preluat rolul de soft-super-power, oferind azi cea mai democratica alternativa de organizare sociala de pe planeta.
In Romania, lipsa banilor si goana dupa asigurarea minimului necesar pentru trai se simte inca din plin. Tinerii, care ar trebui sa fie cei mai implicati in sectorul activismului social si politic, sunt un grup destul de pauper, iar sprijinul din partea parintilor este insuficient si in niciun caz nu ar fi directionat pentru sustinerea unor asemenea cauze. Daca in Statele Unite, milioane de voluntari se inroleaza de bunavoie pentru a sprijini (gratuit) candidatura lui Obama, in Romania partidele si organizatiile non-guvernamentale sunt puse in situatia de a plati persoane pentru actiuni banale, cum ar fi distrbuirea unor fluturasi, lipirea afiselor sau sondajele de opinie.
Acuzele aduse tinerei generatii de azi de catre grupuri sociale mai inaintate in varsta sunt in mare masura nejustificate. “Seniorii” critica lipsa de activitate in domenii in care ei nu au activat niciodata si pe care uneori nici nu le inteleg; pe de alta parte, exemplul personal lipseste cu desavarsire – spre deosebire de vestul Europei sau SUA, unde poti fi activist la orice varsta si faptul ca iti sustii in strada convingerile chiar distribuind niste pamflete nu este “o rusine”. Sa nu uitam faptul ca tinerii de azi sunt generatia cu cea mai multa scoala din intreaga istorie a Romaniei si totusi multi dintre ei au slujbe sau devin antreprenori inca de pe bancile facultatii, ceea ce era de neimaginat cu cateva decenii in urma.
Ancorarea rapida la sistemul economic aduce cu sine o maturizare si un plus de pragmatism pentru acesti tineri, pe care parintii si bunicii lor, scosi cu forta de partid la cules de cartofi, nu aveau cum sa le obtina in acele vremuri glorioase. Lipsa de interes pentru un sistem politic perceput ca fiind corupt este acutizata de sfaturile oamenilor de bine, multi dintre ei implicati tocmai in mentinerea actualului status-quo. Pe de alta parte, societatea civila nu are inca suficienta forta si rezultate notabile pentru a reprezenta o alternativa reala.
Implicarea tinerilor este minima si interesul lor este aproape exclusiv financiar. De ce n-ar fi banul cel mai bun element motivator pentru ei cand este din plin pentru parintii si bunicii lor? Ar fi o ipocrizie sa li se ceara altceva. Este greu de prezis cand si daca societatea noastra va deveni mai morala. Cresterea standardului de viata va aduce cu certitudine si o desteptare a constiintei civice in randurile unora. Ramane de vazut daca acestia pot forma o masa critica suficient de puternica incat sa genereze o schimbare de mentalitate, in cascada, la nivelul intregii societati. Alternativa este o societate de tip “ferengi”, pe care nimeni nu si-o doreste dar toti lucreaza din plin pentru a o construi…
Publicat la 19 Apr 2010 | Citit de 1,785 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica
Etichete: drepturile omului, libertatea de exprimare
Ai tupeu sa te declari ateu?
Singurul pacat mortal (pentru crestini), care nu poate fi iertat niciodata, e negarea existentei lui Dumnezeu. Te tine?
Publicat la 7 Mar 2010 | Citit de 3,659 ori. || 24 comentarii »
Categorii: Actiune civica, Religie si ignoranta
Etichete: ateism
Iarba noastra cea de toate zilele (ce-o plantam acasa)
Uneori chiar si Basescu are dreptate… 
Publicat la 1 Mar 2010 | Citit de 1,009 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica, Muzica faina
Etichete: droguri
Societata civila (prea) mult asteptata
Societatea civila suntem noi toti. Ma plictisesc numeroasele articole de prin presa si internet care tot vorbesc despre “nevoia unei societati civile in Romania”… care se lasa asteptata si nu mai apare odata! Cine-i opreste pe acesti oameni care pierd atata timp scriind despre asta sa ia atitudine si sa fie ei “societatea civila”, sa faca niste actiuni civice?
Suntem in tara unde aflarea in treaba e sport national, teoria e buna si practica ne omoara. Lenea e mare, bai fratilor! Irosim enorm de mult timp discutand despre nimic, avand dispute sterile pe subiecte inventate, incercand sa vedem cine o are mai lunga (metaforic vorbind, desigur). Aceste hobby-uri ale noastre ar fi inofensive, daca n-ar fi atat de raspandite, incat numarul celor care le practica e coplesitor, iar restul sunt o mica minoritate, departe de masa critica necesara unei “desteptari nationale” care sa ne trezeasca spiritul civic.
In timpul asta, realitatea e dura si ne izbeste drept in fata. Zeci de mii de ONG-uri populeaza plaiurile patriei, incat ai zice ca nu mai pot exista probleme grave pe la noi fara sa fie sute de voluntari care sa sara instantaneu sa le rezolve. Dar tragediile se petrec zi de zi, unele chiar sub ochii nostri, dar suntem prea adanciti in abstract incat sa mai avem timp de suferinta unor semeni de-ai nostri, oameni si ei…
Publicat la 10 Feb 2010 | Citit de 2,338 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica
Etichete: ONG-uri
Schimbarea de ora
Schimbarea orei de doua ori pe an a fost introdusa in Europa, in timpul primului razboi mondial, pentru a economisi energie. Anii au trecut, tehnologia a evoluat, tiparele economice si sociale s-au schimbat, dar obiceiul a ramas. Ultimele studii arata ca azi economia de energie este minima sau inexistenta, iar in unele zone se consuma chiar mai mult dupa schimbarea orei. In schimb, deranjul provocat este destul de mare, ajustarea aparatelor de masurare a timpului si a tuturor elementelor tehnologice care depind de ele avand costuri; in plus, organismul uman este dereglat de aceste schimbari artificiale.
Consider acest obicei un arhaism inutil care aduce avantaje minime si dezavantaje comparabile. Complicatia aceasta nu este necesara si principiul lamei lui Occam trebuie aplicat: haideti sa renuntam la schimbarea de ora!
Publicat la 21 Jan 2010 | Citit de 1,144 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica, Coltul scepticului, Economie si finante
Etichete: prostie
CNA? N-ai cu cine… niste tarani!
Reclama interzisa de CNA – o institutie a statului fara sens, care limiteaza libertatile fundamentale ale romanilor.
Publicat la 18 Jan 2010 | Citit de 1,412 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Actiune civica, Chestiuni romanesti
Etichete: advertising, alcool, comedie, libertatea de exprimare, mioritici, publicitate, reclame
Cum se poate reforma sistemul de pensii?
Care sunt perspectivele sistemului de pensii din Romania pe termen lung? Am sa incerc sa schitez cateva idei si propuneri; nu sunt un expert in domeniu, nici nu vreau sa fiu, dar e cazul sa ne gandim si la viitor, sa nu ne pierdem timpul cu dispute stupide, sa nu fim mereu luati prin surprindere de problemele care apar – iar noi, ca simpli cetateni, avem dreptul de a ne spune parerea si chiar de a veni cu solutii, proaste cum sunt, dupa mintea noastra…
1. Este necesara cresterea treptata a varstei de pensionare, pana la 65 de ani, dupa modelul tarilor nordice. Numarul de pensionari trebuie sa ajunga in doua decenii la o cota acceptabila – nu ma astept sa revina la procentele din anii ’60-’70 fata de numarul salariatilor, dar oricum, ponderea lor actuala nu este sustenabila. De asemenea, varsta de pensionare la femei trebuie sa fie egala cu cea de la barbati, asta e o chestiune de bun simt si de eliminare a unei discriminari. Speranta de viata la barbati este cu cativa ani mai mica decat la femei, in momentul actual pentru un barbat roman perspectivele sunt destul de sumbre: moartea la doar cativa ani de la retragerea din activitate. In ultimii 17 ani politica pensionarilor anticipate si numarul excesiv de pensionari pe baza de boala, obtinute cu spaga si relatii, au adus varsta medie de pensionare la 54 de ani, ceea ce este total inacceptabil.
2. O masura binevenita ar fi incurajarea pensionarilor de a lucra in sisteme de tip part-time, de colaborare, cu drepturi intelectuale, de acasa sau prin internet; foarte multe persoane simt ca isi pierd rostul dupa retragerea din activitate si asta le afecteaza emotional si fizic; ei au inca multe de oferit si pot sa-si valorifice experienta de viata in folosul societatii; in plus, au astfel ocazia de a obtine un venit in plus – care nu ar trebui impozitat, pentru a incuraja aceste activitati. Prevederile discriminatorii care impun retragerea fortata din munca la o varsta fixa in anumite sectoare de stat trebuie eliminate!
3. Este timpul sa facem un plan serios de a aduce muncitori straini si imigranti, dupa modelul Europei de vest. La nivelul institutiilor UE se discuta deja despre acordarea de “carduri albastre”, respectiv permise de munca, dupa modelul “green cards” din Statele Unite; Romania trebuie sa adere la acest sistem si sa-si stabileasca necesitatile sectoriale de muncitori. Binenteles, e nevoie de o strageie coerenta, care sa aiba in vedere oferirea tuturor facilitatilor necesare pentru ca acesti oameni sa poata lucra aici in conditii decente. De asemenea, trebuie create niste reguli de acordare a cetateniei, in timp, pentru cei care doresc acest lucru; asta implica o strategie de integrare a lor in societate. Selectarea trebuie sa fie riguroasa, pe sistem canadian: avem nevoie doar de persoanele de valoare, tineri specialisti apti de munca, nu dorim sa mai adaugam si problema imigratiei celorlalte probleme pe care le mai avem. Acest influx de muncitori va creste veniturile pentru fondurile de pensii, echilibrand astfel bugetul.
4. Cetatenii din Republica Moldova ar trebui sa primeasca facilitati speciale pentru a munci in Romania; e necesara o filtrare mai riguroasa a acestor persoane, pentru a se asigura faptul ca ei lucreaza cu adevarat in tara noastra si nu folosesc aceasta ocazie doar pentru a pleca mai departe, spre vestul Europei. Contributiile lor la bugetul de pensii ar fi binevenite si in plus ei au un mare atu fata de imigrantii si muncitorii straini: cunoasterea limbii romane si apropierea culturala fata de romani.
5. Cresterea numarului de salariati din Romania se poate realiza si prin incurajarea intoarcerii in tara a romanilor plecat la munca in strainatate. Salariile din Romania au crescut in ultimii ani, iar in tara exista zone cu somaj redus, care au nevoie de un influx de muncitori. S-ar putea face o strategie pentru sustinerea persoanelor care doresc sa lucreze in alte zone decat cele de resedinta, accentuand beneficiile migratiei fortei de munca in interiorul tarii si nu plecarea in alte state.
6. Pe termen lung, pe langa fondurile private de pensii, statul trebuie sa ia in calcul si transformarea propriului buget de pensii intr-un fond special, administrat sub o forma asemanatoare unui fond de investitii. Este evident ca simpla colectare a banilor de la salariatii actuali pentru plata pensiilor va limita mult valoarea acestora si va crea o necesitate perpetua de ajutoare suplimentare din partea bugetului general. CEC-ul, ca principala banca a statului si banca preferata a pensionarilor, ar putea fi insarcinat cu administrarea acestui fond. Crearea lui se poate face doar treptat, pentru a nu priva pensionarii actuali de sumele care li se cuvin. Investitiile pe care CEC-ul va avea dreptul sa le faca folosind fondul de pensii vor fi limitate la cele cu risc minim: bonuri de tezaur, obligatiuni ale statului roman, obligatiuni municipale, oobligatiuni ale altor state europene. In acest fel banii vor fi investiti tot in piata locala, crescand bugetul statului si al oraselor, si in acelasi timp pe termen lung pensionarii vor putea avea venituri mai mari. CEC ar putea acorda, de asemenea, credite pentru pensionari (un sistem de genul fostului C.A.R.), obtinand venituri suplimentare si satisfacand nevoile unei categorii de persoane carora alte banci refuza sa le acorde credite din considerente de varsta.
7. Salariatii ar trebui incurajati sa depuna in fondurile de pensii (atat cel de stat cat si cele private) fonduri suplimentare, prin acordarea de deduceri din impozite pentru ei si angajatori. Sistemul poate fi asemanator cu 401(k) din Statele Unite. De asemenea, e nevoie de un grad mai mare de transparenta din partea fondurilor de pensii: oamenii trebuie sa stie tot timpul care sunt sumele existente, care este rata lor de crestere, ce perspective au pentru pensie si in ce orizont de timp, iar daca doresc sa poata depune oricand orice sume in aceste conturi ca si contributie ulterioara; daca o persoana vrea sa se retraga la 40 de ani in loc de 65, dar poate depune pe loc 200.000 euro in fondul de pensii, trebuie lasata sa o faca! Suma aleasa de mine este arbitrara, binenteles, e nevoie de un calcul clar pentru nivelul de beneficii in cazul pensionarilor anticipate.
8. Statul trebuie sa se implice mai mult in educarea d.p.d.v. financiar a cetatenilor, incepand din scoala dar si pe tot parcursul vietii. Oamenii au nevoie sa inteleaga cum functioneaza sistemul de pensii, ce inseamna un fond de investitii, care sunt limitele redistributiei sumelor din buget, ce inseamna economisire si investitii, cum sa se fereasca de creditarea excesiva etc.
Astept comentariile si ideile voastre!
Publicat la 17 Jan 2010 | Citit de 1,404 ori. || Niciun comentariu »
Categorii: Actiune civica, Economie si finante
Etichete: pensionari
Jegul nostru cel de toate zilele
Primul lucru care te frapeaza cand iesi pe strada in Romania – presupunand ca ai fost plecat mai mult timp si nu mai esti obisnuit – este jegul. Strazile sunt murdare, au o pelicula de apa cu namol prin care trec masinile si oamenii, la marginea drumurilor sunt straturi consistente de noroi, spatiile verzi nu sunt delimitate clar de asfalt si mizeria se prelinge la prima ploaie, masinile sunt negre pana nu se mai desluseste nici numarul sau culoarea lor, cladirile sunt gri inchis cu strat dens de praf, stalpii si semnele de circulatie si-au pierdut stralucirea, oamenii sunt imbracati in monoton…
Cauzele complexe si multiple ale acestei situatii te descurajeaza; asta daca ai rabdarea sa faci o asemenea analiza. Dar realitatea care te izbeste in fata dimineata, cand iesi pe usa printre gunoaie si faci “slalom printre cretini” pana la refugiul de seara, inapoi in culcusul tau, nu-ti da timp prea mult sa gandesti, sa speri sau sa actionezi. Iar multimea de zombie cu privirea scarbita care colcaie in orasele soioase, ca niste musuroaie inundate, degajeaza o energie colectiva negativa care blocheaza orice initiativa, paralizand gandirea si spiritul pe o frecventa defetista. Ma simt un personaj tragic sechestrat implacabil intr-un roman a lui Kafka.
Oamenii sunt tristi, iar mediul nu face decat sa le acutizeze tristetea prin griul cacaniu omniprezent. Iar blazarea lor se repercuteaza in indiferenta cu care trateaza acest mediu. E un cerc vicios din care e foarte greu sa evadezi – pentru ca evadarea poate fi numai una colectiva, un efort comun (si improbabil) de schimbare a noastra, o curatenie generala exerioara si interioara… Oare cat de adanc a patruns jegul in sufletele noastre?
Publicat la 11 Jan 2010 | Citit de 1,080 ori. || 1 comentariu »
Categorii: Actiune civica, Chestiuni romanesti, Ecologie si natura, Ideile mele
Etichete: mioritici, reflectii
Palierele democratiei
Partidul “tarului” Putin a castigat alegerile detasat. Basescu isi formeaza un partid prezidential. Statele Unite se indreapta spre un sistem corporatist.
Truisme pentru unii, exagerari pentru altii… Si totusi, asistam oare la omogenizarea sistemelor politice mondiale, la constituirea unui cartel global?
Diferente totusi exista. Si sunt al naibii de mari. Lucruri banale in Statele Unite sunt considerate infractiuni in Rusia. Iar Romania e undeva intre.
Sa luam ca exemplu televiziunea. In Statele Unite, emisiuni ca “The Daily Show” (Jon Stewart), “The Colbert Report” (Stephen Colbert) sau “Real Time” (Bill Maher) isi permit sa-l numeasca pe Bush idiot si cretin, ridiculizeaza administratia in toate formele posbilie. In Romania, criticile sunt indirecte, se practica mai degraba misto-ul fara profunzime si lamentatiile tragi-comice legata de tara si politicieni (se pare ca pentru unii si fatalismul e comic). In Rusia, desi statul se pretinde a fi democratic, orice abatere de la linia oficiala este reprimata. Rusia seamana mult cu China, ambele au o economie tot mai liberala dar libertatea de exprimare lasa mult de dorit. Spre deosebire de rusi, chinezii nici macar nu pretind ca sunt o democratie de tip occidental.
Nu cred in asemanari Basescu-Putin sau aplicarea unui astfel de model de dictatura corporatista in Romania de azi. Dar exista totusi un deficit de democratie si un excedent de gunoi mediatic. Romania ar trebui sa ia ca exemplu SUA in cazul libertatii de exprimare si Europa in politicile economice, sociale si de drepturile omului.
