Adevaruri dureroase si minciuni frumoase
Oamenii nu vor sa auda adevarul. Oamenii vor ca politicienii sa le spuna ceva linistitor, nu adevarul. Aveam o parere mult mai buna despre oameni inainte de a intra in politica si a intelege cum functioneaza de fapt sistemul. Eram un idealist fara speranta.
Moralitatea e o aberatie; sa pretinzi asta unui politician inseamna sa te imbeti cu iluzii. Nu o poate avea, pentru ca tu nu o vrei de fapt. Functioneaza doar machiavelismul, adica manipularea maselor spre binele lor; asta in cazul ideal, care se intampla foarte rar, de obicei e doar oportunism – manipulare spre binele politicienilor, iar pentru popor doar niste paine si circ, in cantitati suficiente pentru a nu exista proteste serioase si a fi iar votati.
Multi se vor revolta citind aceste randuri, spunand: “nu e adevarat, eu nu sunt asa, eu vreau politicieni cinstiti care sa-mi spuna realitatea exact asa cum este ea!”. Imi pare rau, dar nu va cred. 99% dintre voi va mintiti singuri, pentru ca nu asta vreti de fapt; 1% dintre voi chiar asta credeti, dar sunteti o mica minoritate care contati prea putin la vot.
Un politician sincer are toate sansele sa nu mai fie ales. Asta e paradoxul democratiei populare – se transforma in populism, favorizeaza demagogii, franeaza progresul, provoaca ipocrizie si apatie in societate. Schimbarea inseamna sa faci ceva ce intelege doar o mica minoritate; marea majoritate traieste din inertie, este conservatoare si traditionalista; sa-I determini sa vrea schimbarea inseamna sa-I manipulezi – si nu prea iti permiti sa faci asta doar de dragul progresului, ai nevoie de motive mult mai puternice, cum ar fi interesele unui grup de afaceristi. Din aceasta cauza, schimbarile se fac cel mai usor cand interesele economice o cer, iar consesul este creat artificial, prin propaganda in mass-media, aservita tot corporatiilor.
Politicienii isi urmaresc interesele pe termen scurt, astfel ca se cladeste cu greu ceva durabil. O fi reminiscente ale unor mentalitati fanariote, o fi din cauza haosului post-revolutionar, o fi o consecinta logica a tipului de politica din Romania… nu stiu exact. Dar practica le confirma zi de zi aceasta strategie. Daca incerci sa spui oamenilor realitatea, daca le zici ce nu vor de fapt sa auda, daca – doamne fereste! – insinuezi ca ar trebui sa munceasca mai mult, sa aiba responsabilitate individuala, sa participe si ei la schimbarea pe care o vor in societate, sa inteleaga ca marile realizari cer timp si perseverenta, ai toate sansele sa fii luat la misto, injurat sau ignorat, dar foarte rar ascultat si cu siguranta nu votat.
Cartile de management occidentale vorbesc de strategii “win-win”, cele de politologie de “joc cu suma pozitiva”; cu alte cuvinte, prestatia publica a unui om politic trebuie sa fie ca o negociere, sa iasa toata lumea in castig la final: si el personal, si partidul (sau grupul care l-a sustinut), dar si societatea (tara, poporul). Dar nu se intampla asta; e “win-lose” de fapt. Interesul pe termen scurt prevaleaza, setea personala de bani si putere este mai puternica, iar cetatenii primesc oase aruncate de la “masa bogatilor”, adica vorbe in vant si pomana electorala, dar lipsa lor de cultura civica ii determina sa voteze cu indarjire si data viitoare, cand aud alte promisiuni (acelasi cacat invelit intr-un staniol mai colorat) si mananca alti mici cu alta bere.
Cu un secol in urma, socialistii erau preferati de muncitorime, pe atunci majoritara; ei promiteau sa schimbe lumea, vorbeau de progres social, de educatie si emancipare. Dar oamenii nu vor asta de fapt, iar politicienii au inteles. Azi, populismul a invins. Nu mai exista doctrine, socialistii nu mai cred in ceea ce predica, liberalii nu mai exista iar drepta majoritara este fara ideologie, stie doar sa se orienteze dupa cum bate vantul, sa faca orice pentru a castiga. Azi doar cativa intelectuali se mai declara socialisti sau liberali, “proletarii” vor pixuri si brichete, zahar si faina, icoane si biserici, oteve si can-can, ajutoare sociale si arestari spectaculoase, vrajeli si scandal, paine ieftina si sange pe pereti…
Poporul nu stie, dar politicienii vorbesc de “prostime” si “pulime”; in pliante si afise, la seminarii si conferinte, se dueleaza frumos in ideologii, vorbind de emancipare si evolutie sociala, de ridicarea nivelului de cultura civica si politica a cetatenilor; de fapt, se fac calcule simple si eficiente, costuri si beneficii, bani investiti in manipulare si bani rezultati de pe urma influentei politice. Politica e mai mult decat o profesie, e o afacere, partidul este o companie, alegerile sunt un supermarket, votantii sunt niste clienti, produsele sunt over-hyped si over-priced, marketingul e mai important decat calitatea, utilitatea e indoielnica si durata de viata a produsului scurta, daunele colaterale mari iar perspectivele pe termen lung inexistente, conteaza doar profitul actionarilor si perpetuarea dorintei de a cumpara a electorilor…
Pesimism exagerat? Vreti solutii? Nu le asteptati, nici de la mine, nici de la politicieni. Sistemul actual e mizerabil, dar altul mai bun nu prea exista – orice utopie care vrea sa schimbe radical societatea de sus in jos duce la o dictatura sangeroasa. Singura solutie e de fapt evolutia individuala, progresul fiecarui cetatean, emanciparea lui, dezvoltarea lui personala. Pe termen lung, daca suficient de multi oameni se trezesc, se poate forma un alt tip de societate, in care democratia participativa sa poate fi implementata de jos in sus, sa fie respinsi populistii, sa existe viziune si obiective concrete, sa existe libertate si ceva mai multa sinceritate.
The answer, my friends, is not blowing in the wind. Raspunsul dragi prieteni este: invatati, invatati, invatati… Dar invatati cu cap. Incercati sa intelegeti lumea din jurul vostru. Puneti totul la indoiala. Ganditi cu propriul creier. Nu mai lasati pe altii sa va spuna ce sa faceti. Nu puneti botul la promisiuni. Nu asteptati sa vi se dea. Eliberati-va si contribuiti la eliberarea altora. Si incet, incet, poate reusim sa schimbam ceva. Alegeti “pilula rosie” si deveniti constienti…
Publicat la 25 Jan 2010 | Citit de 44 ori. | Categorii: Actiune civica, Dezvoltare personala || 1 comentariu »
Tudor Chirila: Scrisoare catre liceeni
Omul are dreptate! Poate dupa juma’ de minut o sa vreti sa inchideti, sa spuneti ca Tudor Chirila “nu mai e cool la faza asta”, dar aveti totusi rabdare pana la sfarsit…
Publicat la 22 Jan 2010 | Citit de 50 ori. | Categorii: Actiune civica, Dezvoltare personala || Niciun comentariu »
Discursul lui Martin Luther King – “Am un vis”
“I have a dream”, un discurs inspirational pentru o intreaga generatie. tinut de simbolul luptei pentru emancipare a negrilor din Statele Unite; dar poate fi valabil pentru lupta oricarei minoritati care doreste sa traiasca cu demnitate intr-o democratie, nu intr-o “dictatura a majoritatii”.
Publicat la 16 Jan 2010 | Citit de 73 ori. | Categorii: Actiune civica || Niciun comentariu »
Richard Dawkins indeamna ateii sa iasa la lumina
O “chemare la arme” a marelui biolog evolutionist si ateu militant Richard Dawkins; de ce minoritati mult mai putin numeroase decat ateii (cum sunt homosexualii sau evreii) pot fi mult mai prezente in spatiul public?
Publicat la 20 Dec 2009 | Citit de 192 ori. | Categorii: Actiune civica || 3 comentarii »
Votul de protest
Ce optiune are o persoana care doreste sa voteze dar nu se simte reprezentata de niciun candidat?
Poate sa nu se duca la vot. In acest caz insa i se va reprosa lipsa de implicare civica. I se va spune ca cine nu voteaza nu mai are dreptul sa comenteze.
Poate sa se duca la vot si sa nu puna stampila pe niciun candidat. Dar aici apare riscul fraudei electorale. La ultimele alegeri au fost foarte multe suspiciuni in acest sens.
Daca comisia este partinitoare si va modifica votul lui, stampiland unul dintre candidati? La o eventuala renumarare, votul sau va apare ca fiind valid.
Mai poate sa se duca la vot si sa puna stampila pe mai multi candidati. Aici cu siguranta votul sau va fi anulat. Insa nu e mare diferenta intre aceasta varianta si neparticiparea la vot. Pe politicieni nu-i intereseaza rata de absenteism sau numarul voturilor nule. Asta nu poate fi deci o forma de protest.
Practic, in acest moment, alegatorul revoltat, scarbit de politicieni, care doreste sa dea un vot anti-sistem, nu are nicio alternativa. Ce s-ar putea face?
Legea electorala ar putea fi modificata pentru introducerea unei noi casute pe buletinul de vot care sa contina optiunea “Nu votez cu niciun candidat”. Astfel, se va putea numara clar cati si-au anulat votul din greseala si cati dau in mod constient un vot de blam clasei politice.
Ce se intampla insa daca la o runda de alegeri numarul celor care aleg varianta cu niciun candidat depaseste 50%? Propunerea mea – radicala, ce-i drept – este ca in acest caz alegerile sa se repete si niciunul din cei care au candidat la prima tura sa nu mai aiba dreptul sa candideze la a doua. In acest fel se poate face o selectie reala a valorilor in politica.
Este adevarat ca candidatii independenti si cei care apartin unor partide mici sunt oricum dezavantajati prin lipsa fondurilor si a structurilor de propaganda, neavand acces suficient la mass-media pentru a-si promova ideile. Si de populism nu scapam nici prin aceasta modificare. Dar poate asta ii va determina pe politicieni sa duca o campanie pozitiva cu mai multe proiecte concrete si mai putina demagogie si atacuri murdare la adversari. Oricum, cred ca ar merita incercat.
Publicat la 11 Dec 2009 | Citit de 334 ori. | Categorii: Actiune civica, Politica || 3 comentarii »
Un pic de propaganda ecologista de stanga
Ia sa vedem cine se prinde cat e adevarat si cat e manipulare…
Publicat la 29 Nov 2009 | Citit de 148 ori. | Categorii: Actiune civica, Ecologie || Niciun comentariu »
Ce sunt drepturile omului?
O explicatie simpla si convingatoare:
Publicat la 26 Nov 2009 | Citit de 143 ori. | Categorii: Actiune civica || Niciun comentariu »
Donarea de organe
Milioane de oameni mor in fiecare an din cauza lipsei organelor pentru transplant. Foarte putine persoane accepta ca organele lor sa fie recoltate dupa moarte si donate celor care au nevoie. Chiar si mai putini fac gestul de a dona in timpul vietii – de obicei se practica doar intre rude apropiate sau din disperare, pe bani. Se obtin sume foarte mari pe piata neagra (evident ca comertul cu organe e interzis), cateva zeci de mii de euro pentru un rinichi, de exemplu.
Se pune intrebarea: cum putem rezolva aceasta problema? S-au facut banci de organe in multe locuri si campanii pentru a se incuraja donarile. Dar nu e destul. Numarul donatorilor e in continuare prea mic. Oamenii saraci sunt folositi ca furnizori de organe; in tarile sarace se face trafic cu ele, exista retele care se ocupa cu aceasta practica – o noua forma imorala de colonialism economic. Exista chiar cazuri de rapiri in care victimelor li se recolteaza organe impotriva vointei lor, in conditii mizere, de medici neprofesionisti, ramanand cu traume fizice si psihice serioase si uneori riscand chiar moartea.
Sunt diferite abordari pe glob; lasand la o parte tarile in care donatiile de acest tip sunt interzise pe motiv religios, in unele state se presupune din start ca cetatenii sunt donatori (si doar daca ei refuza explicit in timpul vietii nu vor mai fi), iar in altele exact opusul, respectiv doar daca o persoana accepta explicit in timpul vietii sa doneze organe dupa moartea clinica va deveni donator. Romania face parte din a doua categorie. Evident, statisticile arata ca numarul donatorilor raportat la populatie este mult mai mare in statele din primul grup.
Ce parere aveti? Ar trebui si in Romania ca statutul implicit al cetatenilor sa fie cel de donator de organe? Ar salva cu siguranta multe vieti! Ar fi necesara o regula unica in tot spatiul UE in acest domeniu? Care sunt implicatiile etice ale acestei schimbari? Va duce asta la disparitia traficului ilegal de organe? Legalizarea vanzarii organelor inseamna de fapt exploatarea unor saraci in cel mai josnic mod. Iar pana la aparitia clonarii directe a organelor, nu prea exista alta solutie decat cresterea numarului de donatori voluntari…
Publicat la 22 Oct 2009 | Citit de 319 ori. | Categorii: Actiune civica, Stiinta si tehnologie || 1 comentariu »
Ai tupeu sa te declari ateu?
Singurul pacat mortal (pentru crestini), care nu poate fi iertat niciodata, e negarea existentei lui Dumnezeu. Te tine?
Publicat la 8 Oct 2009 | Citit de 1,065 ori. | Categorii: Actiune civica, Religie si ignoranta || 18 comentarii »
Ghicitorii in urina
Ma enerveaza atotcunoscatorii. Adica cei care cred ca le stiu pe toate. Bine, asta e boala nationala in Romania. Dar pe langa mioriticul obisnuit, exista o specie aparte de conspirationisti care se distanteaza de restul turmei.
Ei au acces la sfere mai inalte. Ei merg pe surse, intelg lucruri la care noi restul prostimii nu avem acces. Ei au nu doar pile, cunostinte si relatii… Au amici sus-pusi, au prieteni in servicii secrete, masonerie, politica, grupuri oculte, cercuri restranse de putere unde se decide soarta lumii zi de zi.
Pentru ei, totul e un complot. Ei prezic dezastre iminente, iar dupa ce acestea nu au avut loc, nascocesc motive complicate, jocuri malefice in zonele de influenta care au determinat amanarea preconizatei nenorociri pentru a o repune pe tapet dupa un timp, chiar mai groaznica decat inainte.
Oamenii astia simt in urina. Simt enorm, vaz monstruos. Pentru ei, soarta noastra, viermi umili ce suntem, e demult decisa. Nu mai avem nicio sansa sa mai facem ceva pentru a scapa de chinurile ce ni sau pregatit de niste personaje meschine prin camere intunecate, imbacsite de fumul gros de trabuc.
Poate doar sa avem norocul de ne alege cu grija stapanii. Sau de a evita sa fim victime colaterale. Poate daca avem bafta si prindem o sansa extraordinara, avem dreptul la un mic crampei de fericire. Asa, printre picaturile de suferinta impuse de marii licurici. Dar rar se intampla asta.
Aceste persoane cred ca sunt bine intentionate. Cred ca ne dezvaluie niste informatii extraordinare care ne pot schimba viata. Cred poate si-n revolutii spontane generate de citirea unor mesaje pe forumuri online. Dar ce obtin de fapt? Si mai multa blazare. Resemnarea unora care-i cred partial, fanatismul (si bolile psihice) ale altora care-i cred prea mult.
Conspirationismul nu aduce nimic bun. E o capcana cultivata de niste frustrati care nu pot intra tocmai in culisele pe care le denigreaza. Dar gandirea critica, responsabilitatea individuala, exercitarea tuturor drepturilor democratice, cultivarea libertatii individuale si solidaritatea cu ceilalti aduc mult mai multe beneficii.
