Mituri ecologiste – #2: Insula de gunoi din oceanul Pacific
Atat oceanul Atlantic cat si Pacificul au zone cu curenti circulari, in care resturile prinse de valuri raman captive. In Pacific, o asemenea portiune se gaseste in nordul oceanlui, insulele Hawaii fiind chiar in mijlocul ei. Mai nou pe net si in mass media circula o poveste conform careia s-ar fi format o insula artificala din gunoi, de marimea statului Texas, care pluteste pe apele acestui ocean. Surprinzator, aceasta idee e luata in serios de multi politicieni si personalitati importante, fara a fi cu adevarat verificata.
Primii care ar trebui intrebati ar fi locuitorii din Honolulu sau turistii care vin in cel mai exotic stat american. Au vazut ei oare vreo patura intinsa de reziduuri de la balconul cu vedere spre mare? Li s-a blocat yachtul intre deseuri? Evident ca nu. De fapt, niciun vapor care a calatorit in zona nu a raportat vreodata existenta unei astfel de formatiuni toxice. E doar o aberatie inventata de Greenpeace si alte grupuri ecologiste.
Este de adevarat ca in multe tari se arunca gunoi in mare, in special in state mai putin dezvoltate, unde nu exista legi serioase pentru protectia mediului. Nimeni nu spune ca asta e bine. Evident ca ar trebui ca deseurile sa fie reciclate sau – daca nu este posibil – depozitate in gropi de gunoi sigilate, care sa nu afecteze mediul inconjurator. Dar sa pastram totusi proportiile! De aici pana la elucubratii despre insule de junkuri e cale lunga.
Ce se intampla cand resturile menajere si industriale sunt aruncate in apele oceanului? Calatoresc duse de curenti si in acelasi timp se degradeaza. De pe coastele Statelor Unite pana in mijlocul Pacificului, o sticla de plastic are nevoie de cativa ani pentru a ajunge.
Multe dintre deseuri sunt biodegradabile si se descompun rapid, in cateva luni. Cele mai nocive sunt considerate resturile din plastic; ecologistii afirma ca au nevoie de sute sau chiar mii de ani pentru a fi asimilate de natura. Dar nu este chiar adevarat. Sub efectul coroziv al apei de mare (care contine diverse saruri) si al razelor soarelui (in special radiatiile ultra-violete), plasticul se faramiteaza rapid.
Un PET care este aruncat in mare la San Francisco va ajunge langa Hawaii doar sub forma de resturi minuscule de plastic, ca niste graunte microscopice. Acestea nu pot in niciun caz forma o insula, iar cantitatile sunt mult prea mici pentru a fi vizibile. Din pacate insa, cand ajung suficient de mici, aceste resturi intra in lantul trofic, afectand negativ fauna marina din zona.
In concluzie, desi ideea ca ar exista zone intinse in ocean unde plutesc grupuri dense de gunoaie este falsa, totusi cantitatile de deseuri produse de om si aruncate in mare sunt imense si influenteaza negativ speciile marine, putand pe termen lung sa afecteze si oamenii care consuma pesti proveniti din apele respective. Singura solutie cu adevarat viabila pe termen lung este ca reciclarea sa devina suficient de profitabila incat sa nu existe tentatia de arunca ceva in ocean.
Publicat la 19 Jan 2010 | Citit de 40 ori. | Categorii: Ecologie || Niciun comentariu »
Mituri ecologiste – #1: Lipsa apei potabile
Apa “dulce” – adica cea care e buna de baut – este o resursa indispensabila pentru viata fiecarui om. Doar 3% din apa de pe Terra este potabila, iar marea majoritate se afla in ghetari sau la mare adancime in pamant. Doar 0,3% din rezervele de apa ale Pamantului pot fi utilizate pentru consum – respectiv apa din rauri, lacuri, panza freatica de suprafata si apa de ploaie colectata.
Multi ecologisti (nu doar cei extremisti) sustin ca rezervele de apa potabila se epuizeaza si ca riscam sa nu mai avem destula in urmatoarele decenii. Scenarii catastrofice prevad ca peste cateva zeci de ani vor fi razboaie pentru apa, milioane de oameni vor muri de sete sau vor trai in conditii mizerabile.
E o aberatie.
Milioane de locuitori ai planetei au deja o problema cu lipsa apei. Situatia se intalneste mai ales in Africa, sudul Asiei si alte tari din “lumea a treia”. Problema accesului la surse de apa curata tine mai degraba de lipsa infrastructurii locale si nu de o epuizare a resurselor in aceste zone. Cu alte cuvine, problema e saracia si proasta guvernare, precum si lipsa unor politici demografice care au dus la cresterea necontrolata a populatiilor din anumite zone, mai mult decat permiteau resursele naturale si cele economice.
Este adevarat ca in unele locuri de pe Pamant resursele de apa naturala s-au imputinat, datorita unor politici economice gresite. De exemplu, lacul Aral, aflat intre Kazakstan si Uzbekistan, a scazut la doar 10% din marimea lui initiala in mai putin de 50 de ani, datorita proiecteleor de irigatii initiate de fosta Uniune Sovietica in anii ’60 ai secolului trecut care au redus cu mult cantitatea de apa furnizata de raurile care il alimentau. Recent s-a construit un baraj care a oprit secarea acestei mari interioare si nivelul apei a reinceput sa creasca.
Multe orase au resurse insuficiente de apa, datorita cresterii populatiei si a cantitatii insuficiente obtinute din raurile aflate in apropiere. S-a recurs la extragerea apei din sol, din panza freatica. Pe masura ce necesitatile cresc, se sapa la adancimi tot mai mari.
Cum se rezolva problema? Ecologistii sustin ca ar trebui sa consumam mult mai putina apa. Sa nu ne mai spalam atata, sa renuntam la irigatii, sa revenim la un stil de viata pasunist, fara beneficiile lumii moderne. Asa ceva nu este de acceptat. Evident, eu sustin libertatea individuala, deci recomand celor care predica asemenea idei sa le puna in practica cu incredere, incepand chiar cu ei.
Ce se face pe planeta pentru a asigura necesarul de apa? In multe orase s-a inceput colectarea apei pluviale. In unele locuri s-au instalat dispozitive de captare a apei de ploaie pe numeroase cladiri din orase. Ideea este buna, dar destul de costisitoare.
O alta posibilitate este reciclarea apei utilizata de orase. Perspectivele sunt foarte bune, desi din punct de vedere tehnic e destul de complicat. Daca pe statia spatiala apa se poate recicla in proportie de 99%, un procent mult mai mic ar aduce enorme avantaje pentru orasele terestre.
Cea mai promitatoare tehnologie, care este deja folosita in multe orase, este desalinizarea apei de mare. Exista o cantitate imensa de apa sarata in oceanele globului, fiind practic o resursa inepuizabila. Desalinzarea presupune eliminarea sarurilor din apa de mare, plus tratarea ei pentru a fi potabila. Costurile s-au redus in ultimii ani, ajungandu-se acum la circa 0,5$ / metru cub, fiind deja o alternativa rentabila la celelalte surse de apa, iar in viitor va deveni probabil cea mai ieftina, pe masura ce restul surselor isi vor atinge limitele, devenind astfel mai scumpe.
Contrar parerii unora, aceasta metoda nu este doar o speculatie ci se foloseste deja pe scara larga, mai ales in orase de costa, din peninsula Arabica si Israel pana in Statele Unite si China. Criticii sustin ca se consuma prea multa energie electrica pentru tratarea apei in acest fel. Dar daca costul a ajuns competitiv, dispare deja o problema esentiala.
Mai ramane doar problema producerii acestei energii electrice. Trebuie mentionat ca majoritatea oraselor care folosesc deja desalinizarea au iesire la mare si sunt in zone uscate, chiar desertice. In majoritatea acestor zone, conditiile sunt ideale pentru instalarea unor panouri solare, fiind terenuri nefolosite si sterpe, dar cu mult soare. In multe alte locuri se pot folosi si centrale electrice pe baza de maree, precum si “mori de vant” (centrale eoliene).
Se poate deci obtine apa curata din apa de mare folosind aproape integral energie regenerabila. Astfel, aceasta alternativa devine chiar mai ecologica decat folosirea apei din rauri si lacuri, impactul asupra florei si faunei locale fiind mult mai mic.
Daca exista deci o resursa inepuizabila (apa de mare) + tehnologia care sa o transforme in resursa necesara oamenilor, nu se pune problema unei catastrofe; se pun doar probleme de costuri si atat. Cei care creeaza scenarii apocaliptice pe tema asta o fac ori din lipsa de informatii, ori din anumite interese.
Publicat la 14 Dec 2009 | Citit de 172 ori. | Categorii: Ecologie || Niciun comentariu »
Un pic de propaganda ecologista de stanga
Ia sa vedem cine se prinde cat e adevarat si cat e manipulare…
Publicat la 29 Nov 2009 | Citit de 147 ori. | Categorii: Actiune civica, Ecologie || Niciun comentariu »
A doua centrala nucleara
Autoritatile romane, intr-un moment de luciditate, au avut o idee foarte buna: construirea unei a doua centrale nucleare in Romania. Desi executia celei de la Cernavoda a fost taraganata foarte mult (se lucreaza la ea de 30 de ani si abia functioneaza 2 reactoare din cele 5 planificate initial), totusi ea produce aproape 20% din energia electrica a tarii noastre.
Aceasta noua unitate de productie a energiei electrice va aduce mai multe avantaje Romaniei. In primul rand, energia nucleara este ieftina si relativ ecologica – exista problema depozitarii deseurilor, dar oricum este preferabila termocentralelor pe carbuni sau alti combustibili fosili. Independenta energetica a tarii noastre va creste si vom putea exporta si mai mult curent electric. In plus, surplusul mare de energie electrica pe care il vom avea poate fi folosit pentru reducerea dependentei de gazul si petrolul rusesc, printr-o strategie la nivel national de folosire intensiva a curentului electric; de exemplu, se pot incuraja centralele termice si aragazele pe curent in locul celor pe gaz si se poate stimula cumpararea de masini ecologice, in special cele cu incarcare la priza, in locul celor clasice pe benzina sau motorina.
Publicat la 16 Apr 2008 | Citit de 631 ori. | Categorii: Ecologie, Economie, Stiinta si tehnologie || 4 comentarii »
10 motive pentru pretul mare al petrolului
1. Dezvoltarea rapida a unor state emergente, precum India si China, care a fost mai accelerata decat cresterea furnizarii de petrol.
2. Cresterea capacitatilor de rafinare a fost mai lenta decat cresterea cererii de benzina si alti combustibili derivati din petrol.
3. Mai multe zone de extractie si-au atins deja maximul si acum productia se afla pe o panta descendenta, iar descoperirea unor zone noi bogate in resurse de titei este lenta.
4. Dolarul este foarte slab, datorita problemelor pe care le are economia americana, astfel ca pretul petrolului evaluat in dolari pare mai mare decat in realitate; evaluat in euro, cresterea pretului a fost mai lenta, iar paritatea cu aurul s-a pastrat aproape constanta.
5. Mai multi producatori majori de petrol au o situatie politica instabila, precum Irak, Iran, Nigeria si Venezuela.
6. Rusia foloseste energia ca o arma prin care santajeaza vestul pentru a-si promova interesele, astfel ca pretul petrolului rusesc este crescut artificial.
7. Energiile alternative si mijloacele de transport ecologice s-au dezvoltat lent, fiind ignorate de politicieni si descurajate de actualele companii petroliere.
8. O parte din producatorii de petrol sunt membri ai cartelului OPEC (Organization of Petroleum Producing Countries) care poate mentine fortat un pret ridicat prin controlul productiei de petrol.
9. Majoritatea economiilor sunt prea dependente de petrol si derivatele lui, deoarece a fost mai ieftina implementarea tehnologiilor existente care folosesc acesti combustibili decat dezvoltarea altora noi.
10. Datorita numeroaselor conflicte legate de petrol din ultimele decenii, pietele financiare sunt foarte sensibile la orice stiri in acest domeniu, astfel ca pretul petrolului este extrem de volatil; avand in vedere situatia tensionata din Orientul Mijlociu, este normal ca investitorii sa nu-si asume riscuri si sa-l supraevaluze.
Publicat la 15 Apr 2008 | Citit de 251 ori. | Categorii: Ecologie, Economie, International || Niciun comentariu »
propunere pentru dom’ primar
Clujul este unul din cele mai importante orase din Romania, ba chiar avem pretentia sa fim numarul 2 dupa Bucuresti (ca oras, ca in multe alte privinte vrem sa fim primii). 
Pentru orice zona urbana europeana moderna, ecologia e o chestie foarte importanta. Clujul trebuie sa ocupe un loc fruntas si in promovarea “solutiilor verzi”, a conservarii energiei, extinderii spatiilor verzi, reciclarii si folosirii de energie regenerabila.
Exista o retea europeana de orase “verzi”; membrii acestei retele fac schimb de experienta si promoveaza solutiile ecologice, cu sprijin din partea U.E. Consider ca si Cluj trebuie sa devina membru, mai ales ca din Romania exista deja 4 membri – Bistrita, Brasov, Constanta si Iasi.
Mai multe detalii aici.
Publicat la 10 Apr 2008 | Citit de 146 ori. | Categorii: Actiune civica, Cluj si Ardeal, Ecologie || Niciun comentariu »
micuta Romania, tanti Rusia si bomboanele de ciocolata
Rusia, sub toate formele ei (voievodat, imperiu tarist, republica sovietica, federatie corporatista) a fost una din marile obsesii ale istoriei Romaniei. Ajutorul sporadic oferit de rusi impotriva unor alti inamici externi, precum otomanii si habsburgii, a fost rapid umbrit de adevaratele intentii ale acestora, mereu aceleasi: expansiunea spre vest, sub orice forma. Dupa sfarsitul razboiului rece si terminarea perioadei de relativ haos intern, obiectivul Federatiei Ruse este expansiunea economica in Europa si Caucaz, prin santaj energetic, presiuni militare si investirea fondurilor masive provenite din vanzarea petrolului si a gazelor naturale.
Romania se afla in situatia ingrata de a depinde in proportie de peste 50% de energia furnizata de Rusia, cu care se afla in relatii diplomatice destul de tensionate. Este mai putin important a cui este vina pentru stare de incordare dintre cele doua state; in cursul administratiei actuale (in special a celei prezidentiale) relatia s-a deterioriat cel mai mult, dar nici precedentele administratii nu au avut succese remarcabile in aceasta privinta, piata ruseasca fiind virgina pentru produsele romanesti, tezaurul a ramas un vis imposibil de atins, pretul energiei a crescut constant iar armata ruseasca se afla si azi in Transnistria.
Ce ramane de facut in viitor? Este evident ca o strategie inteligenta va presupune independenta energetica fata de rusi; Romania nu se poata baza pe clementa acestora, nu poate spera ca va putea negocia intotdeauna un pret bun, ceea ce nici macar acum nu se intampla. Politica de la Kremlin este imprevizibila iar santajul la care este supusa Romania va ramane constant; viitorul tarii nu are voie sa depinda de atatea variabile si incertitudini. In acest sens, va propun cateva idei pentru conturarea unei strategii energetice nationale pe termen mediu si lung.
1. Ancorarea Romaniei in sistemul energetic european, folosirea surselor alternative de energie la care au acces statele din vest (ex. Algeria, Libia) si formarea unui front comun de negociere cu Rusia.
2. Resuscitarea proiectului Nabuco prin cooptarea unor mari companii europene si americane interesate si motivarea statelor caspice pentru accelerarea derularii proiectului.
3. Dezvoltarea unor relatii privilegiate cu statele din Caucaz, sprijinirea lor pentru integrarea in NATO si UE, incheierea unor contracte avantajoase de furnizare de energie pe termen lung, implicarea companiilor energetice romanesti in prospectiuni si exploatari in aceasta zona.
4. Folosirea in avantajul Romaniei a relatiilor bune pe care tara noastra inca le mai are cu multe state din Orientul Mijlociu; rutele maritime pot fi o alternativa viabila la blocarea extinderii conductelor.
5. Reducerea dependentei de petrol prin stimularea folosirii autovehiculelor cu consum redus de combustibil, introducerea pe scara larga si incurajarea achizitiei de masini hibrid si masini pe tehnologii neconventionale (curent, aer comprimat, hidrogen etc).
6. Folosirea in toata tara, in cadrul transportului public in comun si a tuturor autovehiculelor folosite de institutii de stat, doar de masini consumatoare de energie alternativa.
7. Incurajarea producerii si folosirii de combustibil provenit din culturi de plante autohtone (bio-diesel, bio-etanol etc.)
8. Reducerea dependentei de gaze naturale prin eliminarea termocentralelor pe baza de gaz si descurajea folosirii centralelor de apartament, aragazelor si diverselor tipuri de sobe si aparate de incalzire care folosesc gaz in favoarea celor pe curent electric.
9. Descurajarea folosirii unor dispozitive de producere a curentului electric sau a incalzirii in locuinte si la agenti economici, bazate pe petrol si gaze, in favoarea altor comubstibili; institutiile de stat trebuie sa fie primele care sa faca rapid aceasta transformare.
10. Incurajarea economisirii sau inlocuirii derivatelor de petrol si gaze naturale in intreaga industrie printr-o strategie pe termen lung, cu subventii si stimulente oferite de stat, in acord cu regulile europene in domeniu.
Prin combinarea tuturor acestor initiative si urmarea perseverenta a unei strategii nationale de catre toate viitoarele administratii, Romania poate in 20 de ani sa se bazeze doar pe resursele energetice proprii si cele importate din afara Rusiei, fara sa-i fie afectata cresterea economica sau confortul populatiei.
Publicat la 2 Apr 2008 | Citit de 266 ori. | Categorii: Ecologie, Economie, International, Stiinta si tehnologie || 1 comentariu »
Pretul petrolului – criza sau oportunitate?
In ultimii 5 ani pretul barilului de petrol s-a triplat. Improbabilul s-a produs: cota psihologica de 100$ e la un pas de a fi atinsa. Multi analisti se declara surprinsi, asteptandu-se la un asemenea nivel de pret doar peste cel putin 2 ani, desi semne existau de mult timp care indicau o crestere mult mai abrupta. Ani la rand, cresterea economica a statelor emergente (China, India, Brazilia, tarile din sud-estul Asiei) a fost mult mai rapida decat cresterea productiei de petrol, iar perspectivele pentru urmatorii 20 de ani sunt si mai pesimiste in acest sens. Numarul de rezerve de petrol neexplorate este tot mai mic, in zone tot mai putin accesibile. S-a ajuns la situatii absurde, de genul pretentiilor teritoriale asupra Polului Nord sau a Antarcticii.
Situatia pare a indica iminenta unei crize economice globale. Presa se grabeste sa prevesteasca scenarii apocaliptice, conflicte militare, saracie, haos mondial. Chiar si unii asa-zisi analisti au cazut in acest joc, dandu-si cu presupusul asupra viitoarelor conflicte bazate pe accesul la resursele energetice.
Haideti sa respingem exagerarile si sa analizam situatia la rece! Fiecare criza economica naste solutii inovative. Raritatea unei resurse duce la cresterea pretului, dar si la reorientarea sectoarelor economice dependente de acea resursa spre altele mai ieftine. Se vorbeste de zeci de ani de energii alternative, dar dialogul oscileaza intre SF, bune intentii, idealisme, experimente si lipsa de incredere. Care este de fapt problema energiilor alternative, de ce nu sunt ele adoptate pe scara larga desi exista in diverse variante de 30-40 de ani? Raspunsul e simplu: pretul.
Criza petrolului e o oportunitate! Pentru prima data, multe energii alternative devin viabile economic, datorita pretului apropiat sau chiar mai mic decat solutiile bazate pe petrol. Cresterea interesului fata de acestea in multe sectoare economice este evidenta, in ultimii 5 ani fiind inregistrate cresteri anuale de zeci de procente pentru companiile de profil. Lumea se asteapta la solutii miraculoase, aparute peste noapte. In realitate nu exista asa ceva. Exista in schimb solutii multiple, dezvoltate si imbunatatile in decursul a decenii de munca. Din fericire, nici criza petrolului nu va determina un crah economic de la o zi la alta, ci doar o posibila recesiune sau incetinire a cresterii globale, pe masura epuizarii rezervelor globale, care va accelera simtitor adoptarea tehnologiilor alternative.
Renuntarea la petrol are efecte foarte pozitive si asupra mediului, in contextul pericoului incalzirii globale. Energiile adoptate ca substitut vor fi inevitabil mai curate, mai „prietenoase” cu natura. Exista si grupuri de interese care sustin revenirea la energii si mai murdare, de genul carbunelui (pentru care mai exista rezerve de cel putin 400 de ani). S-au dezvoltat tehnologii de lichefiere a acestuia, care ar permite folosirea lui ca si combustibil. Aceasta involutie economica si ecologica este insa de neconceput azi, in conditiile cresterii sensibilitatii civice in privinta problemelor globale.
Care este deci atitudinea corecta pe care ar trebui sa o adoptam? Eu va propun sa renuntam la lamentatii si sa devenim constructivi. „Apocalipsa dupa petrol” nu este doar evitabila, este chiar extrem de improbabila. In epocile in care exista schimbari economice fundamentale (modificari ale paradigmelor de baza, cum e aceasta privind sursele energetice), intotdeauna o mare masa de necunoscatori raman cu temerile lor si asteapta „inevitabilul”, iar cei cativa care inteleg ce se intampla aduna profiturile. Investiile in energii alternative cresc exponential, mai ales in Europa, iar Romania nu face exceptie. Doar implementarea rapida a alternativelor post-petrol va face diferenta intre o natiune (sau companie) invingatoare si una invinsa. Si sa nu pierdem timpul: Islanda, statele Scandinave, Elvetia, Olanda ne-au luat-o deja inainte.
Ce relevanta va mai avea peste 20 de ani santajaul energetic rusesc pentru o natiune care nu depinde energetic de Rusia? Dar pentru una care e complet independenta energetic?…
Publicat la 18 Nov 2007 | Citit de 304 ori. | Categorii: Ecologie, Economie, Inovatii si trenduri, Stiinta si tehnologie || 1 comentariu »
Soarele teuton
In timp ce in unele tari din zona carpato-danubiano-pontica, al caror nume nu il dam, inca se considera ca panourile solare sunt chestii de prin filmele SF, iata ca in Germania, o tara unde soarele sta ascuns dupa nori, ele sunt tot mai prezente pe toate cladirile… Aici gasim un articol care vorbeste despre asta.
Politica nemtilor a fost foarte inteligenta: cei care isi instaleaza panouri solare pot vinde surplusul de curent din perioadele in care nu il folosesc la comapaniile de electricitate, la preturi foarte bune. Evident, aceasta initiativa a determinat cresterea exponentiala a numarului persoanelor care folosesc aceasta tehnologie. Ministrul german care a introdus initiativa a fost criticat la vremea respectiva, ba chiar s-a facut misto de el; dar iata ca planurile guvernului au fost depasite de realitate cu 200%!
Oare cand vor intelege neo-comunistii de pe Dambovita ca asemenea masuri liberale de creare e unui trend pozitiv prin sprijinirea initiativei individuale sunt cele mai eficiente, si ca vremea decretelor de la centru a trecut?
Publicat la 3 Aug 2007 | Citit de 220 ori. | Categorii: Ecologie, Economie, Europa, Inovatii si trenduri, Stiinta si tehnologie || 1 comentariu »
Responsabilitate sociala
…adica o chestie care in vest exista si la noi nu prea.
Iata o provocare foarte misto: Richard Branson, excentricul creator al companiei Virgin, impreuna cu Al Gore, fost vicepresedinte al SUA si militant pentru noile tehnologii ecologice, au hotarat sa acorde un premiu de 25 milioane $ pentru orice idee care ar putea contribui semnificativ la reducerea efectului de sera.
Parerea mea este ca nu atat de idei ducem lipsa cat de implementarea lor in practica. Exista foarte multe energii alternative si tehnologii care sa reduca poluarea, doar ca pretul lor e destul de mare. Si de fapt asta e problema: banii. Ca intotdeauna. Plus interesele unor mari corporatii care castiga din chestia asta…
