De ce e atat de greu sa spui: nu stiu?

Ati vazut acele interviuri luate pe stradă în România, în care orice i-ar fi întrebat reporterul, oamenii găseau un răspuns, oricât de aberant? Rar întalneai pe cineva care să răspundă simplu: nu ştiu. Majoritatea încercau cu disperare să inventeze un răspuns, lăsând impresia că se pricep la orice, de la fizică cuantică şi greaca veche până la filosofie orientală şi pilotat navete spaţiale.

De ce e atât de complicat să recunoşti că nu cunoşti ceva? Acelor persoane le era oare teamă de propria ignoranţă, de faptul că vor fi judecaţi de semenii lor care-i vor privi pe ecrane? Să fie oare necunoaşterea lor atât de profundă încât nici nu ştiau dacă întrebarea care le-a fost pusă e grea sau uşoară, astfel că au preferat să scornească bazaconii? Sau poate doreau să impresioneze prin cunoştinţele lor vaste, într-o penibilă încercare de a-şi depăşi condiţia precară, explicabilă însă psihologic?

Cauza acestui comportament poate fi găsită în sistemul educaţional, nu doar cel românesc. Elevii nu sunt încurajaţi să înveţe din greşeli, să experimenteze pentru a se perfecţiona. Greşelile sunt pedepsite, astfel că li se formează deprinderea de a nu încerca nimic nou, din teama de a nu greşi, mulţumindu-se doar cu reproducerea cât mai fidelă a unor rezultate cunoscute. Astfel, li se ucide din faşă creativitatea şi li se inhibă gândirea critică. În familie, la majoritatea dintre ei se repetă acelaşi scenariu, astfel că devin nişte adulţi mediocri, care însă îşi supraestimează cunoştinţele.

Clipurile filmate pe stradă sunt amuzante. Acelaşi tip de comportament însă, plasat în alte domenii ale vieţii, are efecte mult mai negative. Având impresia eronată că înţeleg lucruri complexe, oamenii iau decizii greşite care le afectează profund viaţa. Astfel, românii cad mereu în plasa unor escroci care încearcă să le ia banii, bazându-se pe naivitatea şi lipsa lor de informare.

Cetăţenii stăpânesc noţiuni foarte vagi de politică, iar alegerile lor electorale sunt de cele mai multe ori stupide, bazate mai ales pe conjuncturi de moment şi raportări emoţionale la diferiţi candidaţi. Economia, sectorul cel mai important pentru viaţa lor, care este influenţat puternic de factorii politici, reprezintă un mister pentru majoritatea persoanelor, dar în acelaşi timp este una din ariile pe care acestea consideră că o cunosc bine.

Oamenii au încredere în autorităţi, având iluzia că politicienii şi funcţionarii sunt persoane extrem de competente, cu multiple abilităţi în toate domeniile şi deci sunt în măsura să hotărască lucruri importante în locul lor, care le vor influenţa existenţa. Practic, proiectează asupra acestora propria opinie nejustificat de optimistă pe care o au legat de propriile lor persoane, ba chiar îi idealizează pe lideri, considerându-i nişte eminenţe cenuşii, capabili să prezică cu acurateţe viitorul într-o lume haotică, cu milioane de variabile în continuă schimbare.

Acelaşi fenomen se petrece şi în privinţa religiei. Încă din timpuri imemoriale, oamenii nu au acceptat ideea că nu ştiu cum a apărut lumea sau de ce au loc diferite fenomene din natură, astfel că le-au atribuit semnificaţii paranormale. Biserica a profitat de aceste convingeri şi continuă să o facă şi azi. E mult mai simplu să spui nişte poveşti fantastice ca soluţii la dileme majore decât să forţezi oamenii să gândească, să accepte paradoxuri şi uneori chiar întrebări fără raspuns.

Ştiinţa are marele avantaj că îşi acceptă propriile limite, nu pretinde că are răspunsuri pentru orice şi se bazează tocmai pe învăţarea din greşeli şi progresul treptat, prin eliminarea erorilor şi acumularea de cunoştinţe. Nu există practic domeniu în care ştiinţa să aibă toate răspunsurile, dar aceasta nu este o slăbiciune a ei, ci tocmai motivul pentru care este singura în care o persoană raţională se poate încrede.

Toate celelalte sisteme de gândire bazate pe elemente supranaturale sunt statice, nu au cum să evolueze pentru că nu permit greşeli, pretinzând că deţin răspunsuri la orice problemă. Din nefericire, chiar şi în luminatul secol XXI, foarte mulţi oameni încă mai cred în şarlatani, preferând soluţii facile, explicaţii nefireşti de simple la probleme complexe. Omenirea va evolua mult mai rapid când tot mai mulţi dintre noi vor avea curajul să spună “nu ştiu”…

4 Responses

  1. Adrian
    26 August 2011
  2. Adrian
    29 August 2011
  3. Adrian
    29 August 2011
  4. Adrian
    30 August 2011

Write a response