De la cine primeşti sfaturi?

Eu sunt genul de persoană care nu prea cere sfatul altcuiva. Mă refer în special la probleme personale, unde prefer să-mi trag singur concluziile. Sigur că poţi cere ajutorul cuiva când ai o problema tehnică, de exemplu – deşi chiar şi pentru asta există internet şi Google. Primesc în schimb sfaturi deseori fără să le cer, iar dacă reacţionez negativ sunt privit cu ostilitate, ca şi cum nu aş aprecia faptul că cineva se bagă în viaţa mea fără să vreau.

E interesant să vezi oameni dispuşi mereu să ofere sfaturi altora, deşi au o grămadă de probleme nerezolvate în viaţa lor. Nu ştiu dacă sunt determinaţi să facă asta doar de o supra-apreciere a propriilor cunoştinţe sau de un complex de inferioritate. Poate le place să controleze viaţa altora, se simt puternici când influenţează destinul cuiva, s-au săturat doar de bârfele din tabloide şi emisiuni mondene şi vor o implicare mai activă, care-i face să uite mai uşor de viaţa lor anostă, plină de insatisfacţii.

Este trist însă că unii acceptă astfel de sfaturi, ba mai rău, le pun şi în practică. Uită să se întrebe în primul rând ce motivaţie are persoana care oferă sfaturile. Sunt poate prea naivi şi cred în prietenia dezinteresată şi-n universalitatea altruismului uman. Consecinţele sunt deseori negative, ceea ce provoacă o dezamăgire faţă de sfătuitor sau, mai rău, o nemulţimire faţă de propria persoană, considerându-se incapabili să urmeze înţeleptele poveţe.

Când cineva vrea să-mi ofere un sfat, analizez acest lucru ca pe o reclamă în care sunt îndemnat să cumpăr ceva. Dacă un om foarte gras ar vrea să-ţi vândă o carte despre slăbire, ai avea încredere în el? Nu? Atunci de ce ai încerede în prietenul care n-a avut o relaţie serioasă de câţiva ani, când te sfătuieşte ce să faci în relaţia ta?

Oamenii au de cele mai multe ori scopuri ascunse, uneori voluntare, alteori involuntare. Într-un spot publicitar situaţia e clară: creatorii acestuia vor să câştige nişte bani. Când te sfătuieşte un prieten, e posibil să fie mânat de propriile neajunsuri; de exemplu, să îţi ofere nişte idei greşite despre cum să ai succes financiar, tocmai pentru că el n-are şi nu doreşte să ai tu. Poate să-ţi spună lucruri eronate şi fără să vrea: un om care tocmai s-a despărţit în condiţii proaste de iubită este tentat să creadă că toţi sunt în situaţia lui şi să ofere despărţirea ca sfat pentru orice problemă din relaţiile altora.

Dacă oamenii apropiaţi insistă să mă sfătuiască, îi ascult cu detaşare, pentru a nu genera prin refuzul meu categoric un conflict inutil. Iau însă ideile lor ca simple păreri, nu le urmez orbeşte şi nici măcar nu le dau o valoare mai mare de adevăr decât textele citite pe un forum sau un site de specialitate. În fond, şi ei au avut un set de experienţe limitat, nu pot să se pretindă specialişti în orice domeniu şi să aibă pretenţia ca toţi să facă ce doresc ei.

Când ai o problemă, e bine să asculţi ce-ţi spun alţii şi să te informezi din cât mai multe surse. Dar în final decizia trebuie să fie tot a ta. Stabileşte-ţi valorile fundamentale pe baza cărora selectezi sugestiile bune şi cele rele. Dacă decizia vine în contradicţie cu sfaturile unor apropiaţi, ghinion pentru ei – tu eşti cel mai important.

7

2 Responses

  1. Dan Albu
    9 Octombrie 2012
  2. AdrienutzaProstutza
    14 August 2015

Write a response