Despre suflete pereche si trupuri impletite
Se spune ca suntem atrasi de persoane total diferite, ca personalitatile opuse sunt cele mai compatibile. Ati petrecut vreodata o seara cu un partener caruia sa nu aveti ce sa-i spuneti? Ati trecut prin taceri lungi si stanjenitoare, prin momente lipsite de orice profunzime, in care privirile evita sa se intalneasca de teama ca nu ar avea ce sa-si transmita? Ati petrecut clipe postludice in care v-ati simit vinovat de placerea pur fizica resimtita si de indiferenta necontrolabila ce-a urmat? V-ati simtit jenati de superficialitatea cu care v-ati tratat partenerul, dar care nu putea fi inlocuita de nimic altceva in lipsa oricarui stimul non-hormonal venit de la acesta?
Opusele se atrag doar pentru o seara. Poti avea o aventura frumoasa cu o persoana total diferita de tine. Va puteti explora sexualitatea, va puteti testa limitele si va puteti lua ramas bun cu zambetul pe buze dimineata, cu certitudinea complice ca amandoi ati obtinut ceea ce ati dorit si ca nimic mai mult nu este dezirabil.
De ce cautam o persoana diferita de felul in care suntem noi? Vedem in ea ceea ce am putea fi si nu avem curajul sa incercam? Dorim o complementaritate chiar si in domenii in care doua opinii separate nu pot ajunge la un compromis? Cautam pe cineva mai bun decat noi, pentru a-l lua ca model? Cautam pe cineva mai slab decat noi, pentru a-l domina? Speram ca prin coexistenta cu cineva diferit sa putem evita rutina si monotonia, sa nu fie nevoie de niciun efort de imaginatie si spontaneitate din partea noastra? Credem oare ca putem pacali plictiseala prin simplul nostru fel de a fi, fara ca vreunul dintre noi sa mai trebuiasca sa se dezvolte?
Convingerea mea, bazata atat pe experienta personala cat si pe un simplu rationament logic, este ca doar doua persoane similare si compatibile pot avea o relatie de succes pe termen lung. Nu este cazul sa avem preferinte comune in toate privintele, de la muzica si gastronomie pana la haine si sport. Exista domenii esentiale si domenii irelevante. Zonele importante se refera la atitudinea fata de viata, obiectivele pe termen lung, felul in care este privita relatia si, mai ales, ritmul si sensul in care cei doi doresc sa evolueze ca indivizi.
Nu este usor sa gasesti pe cineva cu care sa ai un asemenea tip de compatibilitate. Ne mintim singuri de multe ori ca putem depasi unele probleme cu parteneri diferiti, ca sunt chestiuni minore, desi stim, de fapt, ca pur si simplu nu ne potrivim. Alteori, ne iluzionam cu ideea ca suntem indragostiti de cineva, desi asemanarile sunt doar superficiale, bazate pe niste elemente din cultura populara, aflate la moda, fara a investiga convergenta directiilor reale pe care le avem ca persoane.
Sufletele-pereche, inclestarea simbiotica intre doua spirite, se intampla foarte rar, uneori o singura data in viata, alteori nici macar atunci… Numai o remarcabila coincidenta poate determina doua fiinte umane, in intreaga lor complexitate, sa se intalneasca cu cineva asemenea pe drumul lor spre implinire si sa isi continue impreuna calatoria cu viteze egale, alaturi, dar in paralel. Doua ego-uri progresand individual si inspirandu-si unul celuilalt goana spre absolut, impletite in admiratia lor fata de maretia universului, capabile sa-si aprecieze propria valoare si dispuse sa adore frumusetea entitatii umane ce le este alaturi, pot construi ceea ce numim azi cu atata usurinta… dragoste adevarata.
Articole asemanatoare:
- Evolutia implanturilor auditive
- Despre bucuria de a dărui
- 10 mituri despre bani si afaceri
- 10 lucruri pe care nu le stiai despre orgasm
- Despre borduri si alte cele
parca mi-ai luat vb din gura,
intradevar o relatie bazata doar pe atractie reciproca nu prea dureaza, pararea mea ii ca trebuie sa te completezi cu persoana in cauza in domeniile mai importante iar in cele mai neimportante ii bine sa fie si pareri diferite
Interesant articol,dar finalul nu se potriveste cu ideologia ateista.Sufletele acele pereche de care vorbesti,intradevar sunt o rara avis ,dar originile ideii vin din indepartata asie,unde spiritualitatea e la ea acasa si nu exista ateism la nivel comparativ cu occidentul.Daca tu crezi in aceasta inclestare a doua suflete,unite prin iubirea lor,atunci esti un ateu,iar iubirea nu inseamna individualism,nu poti iubi adevarat fara a elimina egoismul si individualismul.Poti sa iti pastrezi conceptiile si idealurile,poti sa iti dezvolti eu-ul interior,insa iubirea adevarata e mult mai mult decat niste suflete pereche.Multa lume vorbeste de iubire,dar putini stiu ce inseamna cu adevarat aceasta si mai putini au sansa sa o traiasca in aceasta viata.Din pacate societatea actuala nu e pregatita de asa ceva,inca mai este nevoie sa umblam la interiorul nostru,pentru a fi capabili sa intelegem iubirea.Si ce inseamna iubirea in definitiv,pentru tine?Ce inseamna iubirea pentru altii?Cat despre convingerea ta ca doar doua persoane compatibile si similare pot avea o relatie de succes pe termen lung, tin sa te contrazic intr-o oarecare masura tot din practica experimentala personala,dar si a celor din jur.Prea multe asemanari duc la rutina,prea multe diferente ,acelasi rezultat.Oricum,fain articol,felicitari.
Multumesc. Nu vad ce legatura are ateismul cu articolul; nu tot ce scriu e determinat de convingerile mele religioase.
Un ateu se intelege ca nu crede in nimic in afara de el,nu crede in divintati,in spiritualitate,forte supranaturale,in lucruri ce nu se pot explica logic sau stiintific,rational.Asta inseamna ateu.Si daca esti ateu nu poti avea convingeri religioase,caci un ateu nu crede in nimic ce tine de divinitate,zeitati,fiinte si idei spiritual-ezoterice.A fi ateu exclude orice convingere si filosofie ce are legatura cu toate cele de mai sus,inclusiv sufletele pereche,iubirea in sensul pur,caci un ateu devin un pragmatic,o fiinta care gandeste in termeni diferiti pentru ceilalti,dar foarte simpli pentru el,foarte convenabili necesitatilor sale interioare.Iubirea e mult mai complexa decat ideea de ateism,fie el derivat sau unul cat mai pur sa zic asa,ceea ce nu cred ca exista.Sper ca m-am facut inteles.
Tu ai o obsesie cu ateismul. Repet: nu tot ce scriu e legat de ateism.
Eu nu am obsesie cu ateismul,desi nu cred in dumnezeu,nu ma cred un ateu,dar daca judecam din punct de vedere religios ma pot numi.Nu eu m-am declarat ateu.In familia mea nimeni nu e credincios,parintii mei sunt anti crestinism de cand ma stiu,de mic am cautat sa inteleg ambele concepte.Singurul ateu pur e dumnezeu,pentru ca el nu poate sa mai creada in nimic,noi ceilalti nu suntem.Dar daca dumnezeu nu exista,atunci nu exista nici ateism.Si,da,e adevarat nu tot ce scriem e legat de conceptii si filosofii,insa acel video in care ai o oarecare mandrie ca esti ateu,ca te simti liber,ma face sa cred ca tu esti adevaratul obsedat legat de ateism,nu eu.Pentru mine tot ceea ce inseamna adunare de oameni si conceptii comune inseamna credinta,ori eu nu cred decat in mine si un numar mic de fiinte.In plus,ma gandesc ca scrii din pasiunea de a scrie,nu??!
De ce se ajunge la divort ? fiindca la inceput sunt atrasi de o persoana total diferita de noi apoi convetuind impreuna ajungem sa ne influentam unii pe altii sa lasam de la noi pana ne trezim ca avem alaturi de noi o persoana total straina, o persoana care seamana cu noi nu acea persoana opusa noua de care ne am indragostit <– parerea mea
Sorin,iti dau dreptate,dar nu in totalitate.Cred ca problema consta in lipsa comunicarii,chiar de la inceput,a asteptarilor prea mari si nu in ultimul rand asumarii unor responsabilitati,de ambele parti.Din pacate multa lume nu intelege unele aspecte legate de cuplu,de relatie,iar cand apare un impas,prefera sa il “depaseasca” prin tacere,tacit,ceea ce inevitabil va duce la o rupere intre cei doi.Cred ca “secretul” e sa fim comunicativi,sinceri,sa nu avem asteptari exagerate si sa ne respectam promisiunile facute partenerului.
Dupa ce am citit articolul tau nu stiu ce sa mai cred
E bine sau nu e bine sa fi asemanator ? poate ca da, nu stiu nu am avut pe nimeni care sa fie exact cum sunt eu, poate daca chiar ar fi cineva atunci ar iesi un dezastru.
Parerea mea este ca in cele din urma cei doi ar trebuii sa se complemteze unul pe altul. Pana la urma tu te-ai putea iubi pe tine ?
Cred ca e foarte trist daca nu te poti iubi pe tine si sincer, in acest caz, nu cred ca poti iubi pe altcineva.
Eu cred ca atractia fata de o persoana diferita este doar o atractie temporara , si numai o relatie cu persoana compatibila dureaza.
O relatie de lunga durata trebuie de obicei sa aiba loc intre doua persoane care se inteleg, iar daca cele doua persoane sunt diferite, cu alte principii nu se inteleg, dar exista relati in care cu toate ca sunt diferiti, se completeaza unul pe celalalt.
Daca, de exemplu, ea vrea copii si eu nu, cum anume de completam? Facem o jumatate de copil?
Mai sa iubesti pe cineva cu adevrat inseamna sa il iubesti cel putin la fel ca pe tine insuti,atunci cand el sufera suferi si tu,cand el plange plangi si tu….etc Cam asta insemana dragostea,desi e cam greu de gasit in zilele de azi,totul se rezuma la bani si pozitie sociala,adevaratele valori nu prea mai sunt!
am o mare….. dar simpla curiozitate: care e filmul tau de dragoste preferat?
Ma uit la putine “filme de draoste” pentru ca nu prea imi plac chestiile siropoase. Romantismul il vad ca o forma de manifestare inteligenta si profunda, nu respectarea unor clisee. Am si scris despre asta: http://www.avarvarei.ro/ce-inseamna-de-fapt-sa-fii-romantic/
Mi-e greu sa aleg un film, dar imi vin acum in minte: American Beauty, Forrest Gump, La vita è bella.
Sincer Nothing hill,mi se pare criminal,cu julia Robert’s si Hugh Grant,dar de ce ma intrebi?
Mi-a plăcut articolul! Superbă definiție ai dat dragostei adevărate!