In Romania formele creeaza fondul?

Probabil ati auzit pentru prima oara expresia „forme fara fond” la vrea ora de limba romana prin liceu, la lectia despre Titu Maiorescu (critic literar si politician conservator, prieten si sustinator al lui Mihai Eminescu). Pe scurt, expresia inseamna ca crearea unei structuri (de exemplu, a unei institutii de stat) este insuficienta pentru a dezvoltarea sectorului de activitate caruia acea structura i se adreseaza. Doctrina conservatoare sustinea o dezvoltare foarte lenta, cu pastrarea traditiilor si o schimbare treptata, fara socuri sociale sau nelinisti prea mari in mentalul colectiv. Titu Maiorescu intelegea si respecta doctrina propriului partid, lucru care azi nu se prea mai intampla in randul politicienilor romani. De asemenea, nu trebuie confundat partidul conservator de secol 19 cu acolitii lui Dan Voiculescu de azi; primul era un partid puternic, in trend cu politica europeana, cu principii clare si o filosofie politica pusa in practica in timpul propriilor guvernari. A doua este doar o gasca de oportunisti care nu inteleg ce inseamna conservatorismul, la fel nu intelegeau nici ce inseamna umanismul pe vremea cand purtau acest nume.

Istoria a aratat ca Titu Maiorescu a gresit. Guvernarile liberale, de la revolutia din 1848 si pana la instalarea fortata a dictaturii comuniste un veac mai tarziu, au schimbat profund societatea romaneasca si au redus puternic decalajul de dezvoltare dintre Romania si vestul Europei. Secolul de progres accelerat s-a bazat tocmai pe principiul „formelor fara fond”, adica prin crearea de structuri existente deja in tarile dezvoltate, chiar daca realitatile romanesti nu le impuneau inca. De altfel, chiar si Titu Maiorescu a recunoscut la un moment dat ca fondarea unor institutii culturale a impulsionat aparitia unor generatii extrem de valoroase in literatura si mediul artistic romanesc, care altfel nu ar fi avut sansa de a-si valorifica potentialul. Cele mai evidente beneficii au fost in mediul economic; aparitia bancii nationale, a bursei de marfuri, a societatilor de credit, a scolilor profesionale si a infrastructurii feroviare au transformat o tara aproape in totalitate agrara intr-una cu o economie in plina crestere a carei baza industriala incepuse sa se formeze.

Formele pot crea fondul intr-un stat aflat in curs de dezvoltare. Formele nu reprezinta de fapt o viziune utopica a unor politicieni asupra viitorului, ci sunt simple copii ale unor structuri existente deja in tari mai dezvoltate. Cu cat societatea globala este mai integrata, cu atat mai mult viata noastra se desfasoara in parametri mai apropriati; daca o structrura noua poate parea inutila, avand in vedere lipsa unei cereri directe din partea unor firme sau persoane, ea poate insa genera in timp aparitia de produse si servicii noi, de creatii culturale si schimbari de mentalitate benefice. De cele mai multe ori, asemenea structuri „asteapta sa fie create”, desi mediul romanesc nu evidentiaza explicit acest lucru, dar dorinta de a recupera diferenta fata de statele occidentale este evidenta in toate structurile societatii noastre, astfel ca orice forma noua, daca este facuta eficient, va produce fondul pe care urmeaza sa-l gestioneze.

Cel mai bun exemplu este perioada de aderare si integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Adoptarea aquis-ului comunitar (adica a setului specific de legi, reguli si norme din UE) a insemnat o schimbare profunda de legislatie si structuri de stat. Practic, au fost importate „formele” statelor din vest, intr-o perioada foarte scurta, desi societatea romaneasca in general si economia romaneasca in particular aveau un grad destul de slab de adaptare la modul de viata din vestul continentului. Exista multe domenii unde, in pofida parerii unor sceptici, aceste forme europene au creat fondul romanesc. Dezvoltarea accelerata a economiei romanesti din perioada 2000-2008 s-a datorat in primul rand stabilizarii economice, a aparitiei structurilor moderne in care companiile au lucrat mai eficient si a intrarii masive de investitii straine, atrase de mediul favorabil. Cu toate ca exista multe probleme in economia romanesca nu putem nega avantajele legaturilor mai stranse cu firme occidentale, a contextului legislativ mult mai favorabil si sincronizat intr-o oarecare masura cu cel european. Jaful post-revolutionar, in care economia romaneasca a fost distrusa de profitorii tranzitiei chiar si in sectoarele care aveau potential, a fost partial recuperat de aparitia unor noi domenii si noi companii in mediul nou creat.

Exista numeroase probleme cu implementarea noilor „forme” originare din UE; coruptia, birocratia si prostia intarzie acest proces. Romania a fost tarata in Europa, este copilul-problema al Uniunii si va ramane mult timp la acest statut. Dar avantajele nu pot fi contestate si nu putem decat spera ca in timp aceasta modernizare fortata va schimba cu adevarat tara. Totusi, pana unde poate merge acest sistem? Pana cand ne putem agata de Europa si ramane in coada ei, mimand actiunile ei si straduindu-ne sa ajungem la fel ca ea? Formele creeaza fondul intr-o faza incipienta de dezvoltare, cand „solul” este inca virgin. Dupa ce un stat ajunge la un anumit nivel, nu mai poate sa se bazeze pe simpla copiere a ceea ce fac altii. Nu putem ajunge cu adevarat ca o tara din vestul Europei decat atunci cand progresul nostru va fi organic, cand noi vom crea formele fara sa-i mai intrebam pe altii, pentru ca… fondul le cere.

2

One Response

  1. jorjette
    8 Iunie 2009

Write a response