Mituri ecologiste – #2: Insula de gunoi din oceanul Pacific

Atat oceanul Atlantic cat si Pacificul au zone cu curenti circulari, in care resturile prinse de valuri raman captive. In Pacific, o asemenea portiune se gaseste in nordul oceanlui, insulele Hawaii fiind chiar in mijlocul ei. Mai nou pe net si in mass media circula o poveste conform careia s-ar fi format o insula artificala din gunoi, de marimea statului Texas, care pluteste pe apele acestui ocean. Surprinzator, aceasta idee e luata in serios de multi politicieni si personalitati importante, fara a fi cu adevarat verificata.

Primii care ar trebui intrebati ar fi locuitorii din Honolulu sau turistii care vin in cel mai exotic stat american. Au vazut ei oare vreo patura intinsa de reziduuri de la balconul cu vedere spre mare? Li s-a blocat yachtul intre deseuri? Evident ca nu. De fapt, niciun vapor care a calatorit in zona nu a raportat vreodata existenta unei astfel de formatiuni toxice. E doar o aberatie inventata de Greenpeace si alte grupuri ecologiste.

Este de adevarat ca in multe tari se arunca gunoi in mare, in special in state mai putin dezvoltate, unde nu exista legi serioase pentru protectia mediului. Nimeni nu spune ca asta e bine. Evident ca ar trebui ca deseurile sa fie reciclate sau – daca nu este posibil – depozitate in gropi de gunoi sigilate, care sa nu afecteze mediul inconjurator. Dar sa pastram totusi proportiile! De aici pana la elucubratii despre insule de junkuri e cale lunga.

Ce se intampla cand resturile menajere si industriale sunt aruncate in apele oceanului? Calatoresc duse de curenti si in acelasi timp se degradeaza. De pe coastele Statelor Unite pana in mijlocul Pacificului, o sticla de plastic are nevoie de cativa ani pentru a ajunge.

Multe dintre deseuri sunt biodegradabile si se descompun rapid, in cateva luni. Cele mai nocive sunt considerate resturile din plastic; ecologistii afirma ca au nevoie de sute sau chiar mii de ani pentru a fi asimilate de natura. Dar nu este chiar adevarat. Sub efectul coroziv al apei de mare (care contine diverse saruri) si al razelor soarelui (in special radiatiile ultra-violete), plasticul se faramiteaza rapid.

Un PET care este aruncat in mare la San Francisco va ajunge langa Hawaii doar sub forma de resturi minuscule de plastic, ca niste graunte microscopice. Acestea nu pot in niciun caz forma o insula, iar cantitatile sunt mult prea mici pentru a fi vizibile. Din pacate insa, cand ajung suficient de mici, aceste resturi intra in lantul trofic, afectand negativ fauna marina din zona.

In concluzie, desi ideea ca ar exista zone intinse in ocean unde plutesc grupuri dense de gunoaie este falsa, totusi cantitatile de deseuri produse de om si aruncate in mare sunt imense si influenteaza negativ speciile marine, putand pe termen lung sa afecteze si oamenii care consuma pesti proveniti din apele respective. Singura solutie cu adevarat viabila pe termen lung este ca reciclarea sa devina suficient de profitabila incat sa nu existe tentatia de arunca ceva in ocean.

No Responses

Write a response