Ora de religie nu este obligatorie şi nu are rost să participi la ea

În fiecare toamnă, când începe şcoala, primesc întrebări de la elevi care nu doresc să urmeze cursurile de religie, dar nu sunt siguri dacă au voie să se retragă de la această materie şi nici cum se procedează în acest sens.

Legislaţia românească în domeniul învăţământului foloseşte un limbaj complicat în această chestiune, încă de la început (de după revoluţie), generând confuzie (în mod intenţionat, aş zice eu), lăsând impresia că religia ar fi o materie obligatorie. Nu este însă aşa, deşi se dau note care contează la medie, elevii pot alege să se retragă, caz în care media se face numai cu restul notelor, fără această materie.

Ce motive ai să rămâi la ora de religie? Să analizăm mai multe cazuri:

  • Dacă eşti ateu sau indiferent, e destul de clar: nu ai ce căuta acolo. Nu se predă istoria religiilor, ci se face îndoctrinare religioasă, scopul lor nu este să te educe, ci să te „aducă pe calea cea dreaptă”. Nu îţi imagina că discutând (sau certându-te) cu profesorul vei obţine ceva; nu ai cum să-l convingi, el a fost învăţat la seminarul teologic cum să abordeze scepticii, iar cultura ta în domeniu este probabil mult mai mică decât a lui. Polemica nu se va purta pe baze raţionale, te vei alege doar cu nervi şi poate chiar cu dispreţul colegilor.
  • Dacă eşti credincios, dar nu ortodox (din alt cult sau „sectant” cum zic ei), e clar că nu are sens să stai la acele ore, vor încerca să te convertească, să-ţi spună că religia lor e cea adevărată şi a ta este o erezie, te vor umili şi te vei simţi exclus din rândul colegilor. Unul dintre profesorii mei spunea că Papa este reprezentantul Satanei; din fericire colegii catolici nu erau în clasă.
  • Dacă eşti creştin ortodox, are rost să participi la acele ore doar dacă eşti o persoană religioasă fanatică. La ore vei învăţa în detaliu toate denumirile (slavone) ale diferitelor obiecte şi rituri bisericeşti, din „adevărata credinţă a neamului românesc” (care cică e latin), vei afla că toţi ceilalţi care nu îţi împărtăşesc credinţa vor arde în iad, că eşti un păcătos care va pedepsit de Dumnezeu (la propriu, în această viaţă) pentru cele mai mici răutăţi, reale sau inventate (de exemplu, dacă nu îţi faci cruce când treci pe lângă biserică te va călca maşina). Dacă acestea sunt pentru tine norme morale bune, inspirate din dragostea hristică şi crezi că te vor ajuta în viaţă, atunci rămâi; dar citeşte măcar o dată Biblia.

Şi eu m-am retras de la aceasta oră (am terminat liceul în anul 2000), ea a fost întotdeauna opţională după 1989. Unii elevi sunt atraşi de faptul ca ar putea avea o notă de 10 în plus, care ajută la medie. Nu cred însă că merită să îţi pierzi timpul şi să-ţi iroseşti neuronii de pomană asistand la un astfel de curs, mai bine mergi la bibliotecă şi citeşti ceva interesant, sau intri pe net şi vezi un documentar, sau stai/mergi acasă (dacă e prima sau ultima oră din ziua aceea).

De asemenea, trebuie înţeles un lucru important: elevul nu trebuie să facă o cerere de retragere, ci o notificare; adică, e dreptul său să nu participe la această materie, aşa că nu cere nimănui permisiunea de a pleca, ci îi anunţă pe reprezentanţii şcolii că alege să nu participe, iar ei nu pot refuza, conform legii.

Elevii minori vor trebui să vină cu o hârtie semnată de parinţi, iar cei majori pot face singuri acest lucru. Iată modele de formulare pentru retragerea de la orele de religie: pentru părinţi şi pentru elevi peste 18 ani. Ele se predau la şcoală, la diriginte sau profesor de religie. Nu este nevoie de explicaţii, nu au voie să nu accepte această decizie a voastră.

Şcoala ar trebui să-ţi deschidă mintea, să-ţi cultive setea de cunoaştere, toleranţa faţă de ceilalţi, gândirea critică şi dorinţa de auto-perfecţionare. Şcoala ar trebui să te motiveze să descoperi universul folosindu-ţi raţiunea, să admiri frumuseţea existenţei noastre efemere şi să-ţi respecţi semenii, de care eşti mult mai legat decât ai fi crezut.

Şcoala nu ar trebui să te spele pe creier cu idei violente şi inumane, vechi de 2000 de ani, scrise şi rescrise de-a lungul secolelor de nişte oameni care au vrut doar să profite de alţii. Dacă eşti credincios şi pentru tine Dumnezeu înseamnă iubire, nu mai ai nevoie de religie. Dacă eşti necredincios, citeşte cărţi despre istoria religiilor, compară-le, găseşte-le originile şi obiectivele comune. Nu uita însă că eşti în primul rând om!

2

2 Responses

  1. Logosfera.ro
    20 Septembrie 2013
  2. gabrielwebdes
    13 Noiembrie 2013

Write a response