Schimbare radicala sau treptata?
Schimbarea face parte din viata noastra. Nu are rost sa ne opunem: ar insemna doar ca ne taiem singuri craca de sub picioare. Darwin spunea: “Nu cel mai puternic supravietuieste, nici cel mai inteligent, ci cel care se adapteaza cel mai bine la schimbare”. Cred ca ideea asta e valabila si la nivel personal, dar si pentru organizatii sau chiar state.
Negarea schimbarii, rezistenta la schimbare, ocolirea ei sub diverse forme (numite pompos “conservatorism”) nu face decat sa amane inevitabilul si sa scada capacitatea subiectului de a rezista in viitor. Pentru ca totul este un joc (o competitie), chiar si in cele mai morale si mai progresiste structuri umane este valabil acest lucru. Daca intelegem asta, facem un mare pas inainte spre a pricepe ce inseamna evolutia (un sir de schimbari determinate de mediu).
Evolutia in natura este amorala; nu exista schimbari “in bine” sau “in rau” in acel caz, ci doar adaptari la context, absolut necesare pentru supravietuire. In cazul oamenilor, ratiunea discerne intre aceste extreme, determina schimbari intr-o anumita directie – care poate fi chiar contrara necesitatilor obiective si deci cu implicatii negative. Paradoxal deci, gandirea, desi este produsul cel mai avansat al evolutiei, poate genera comportamente gresite (in sensul de “contrare adaptarii”).
Cum ne putem schimba? Sa presupunem ca am trecut de prima faza – cea a constientizarii – si acum vrem sa ne stabilim niste obiective clare (adica “targeturi” si “deadline-uri” in limbaj corporatist). Vrem asta, nu? Altfel, ne hotaram periodic ca schimbam ceva la noi doar pentru a ne complace iar si iar in aceeasi stare dezolanta…
Unii spun ca schimbarea treptata e cea mai buna. Fara socuri, fara stres prea mare, lasandu-ne timp sa ne obisnuim cu noul. In fond, si in natura se intampla asa; cel putin in aparenta – “treptat” inseamna acolo milioane de ani, pe cand mediul poate crea socuri de pe o zi pe alta. Cred ca poate functiona in multe cazuri, cu eforturi mari de vointa si multa organizare. De exemplu, cand vrei sa slabesti; e clar ca nu poti slabi 10 kg brusc – sau poti daca iti tai un picior, dar nu e cea mai buna idee. Un regim-soc poate avea efecte secundare foarte nasoale pentru sanatate. Se poate face doar treptat: 1/2 kg pe saptamana de exemplu, timp de 20 saptamani. Asta presupune o dieta echilibrata, in care nu iti refuzi “micile placeri ale vietii”, combinata cu mai multa miscare; secretul e doar controlul, supravegherea stricta, masurarea zilnica a caloriilor si a exercitiilor fizice, si saptamanala a greutatii.
Cealalta metoda este schimbarea radicala – numita si terapia de soc. Avantajul e ca intrerupi brusc un stil de viata si aduci un element nou, greu digerabil la inceput dar cu beneficii mult mai rapide daca este totusi acceptat. In plus, psihologic vorbind, la unele persoane doar asta functioneaza. Se poate aplica de exemplu cand vrei sa renunti la alcool sau tigari. Cred ca e mult mai usor sa te lasi de fumat brusc decat sa reduci zilnic numarul de tigari; psihologic functioneaza mai bine o schimbare totala in acest caz. E greu sa controlezi cate tigari fumezi zilnic, mai ales ca fumatul se asociaza cu anumite stari – plictiseala, nervozitate, tristete, stres – iar daca apar probleme in alte zone ale vietii tale risti sa compensezi prin fumat, incalcand “planul”. In alte cazuri, schimbarea radicala e singura care functioneaza; de exemplu, daca vrei sa te lasi de furat, de un MLM sau un grup religios.
Voi mai scrie pe acest subiect cu exemple concrete din trecutul si prezentul meu. Posibil sa scriu si despre “reforme treptate” vs “terapie de soc” in tranzitia statelor foste comuniste. Poate si ceva despre revenirea din “brainwashing” la cei care se lasa de religie.
La voi ce functioneaza?
Publicat la 4 Jan 2010 | Citit de 83 ori. | Categorii: Dezvoltare personala || Niciun comentariu »
Pixelul meu albastru e mai mare decat flacara lor violet!
Pai nu asta e politica romaneasca? Un concurs de “cine o are mai lunga”. Iar la prostime merge orice; paranormalul e doar ultima moda. Acum ca e recesiune costa prea mult micii si berea, asa ca le dam mai mult circ.
Vina e doar a noastra. Pe bune. Nu mai suport emisiuni in care toata lumea critica clasa politica. Politicienii romani sunt exact cei pe care-i meritam, alesi din randul nostru si ne reprezinta extrem de bine. Daca maine ar exploda o bomba atomica in centrul Bucurestiului si am fi nevoiti sa alegem altii, ar fi exact la fel.
Ah, deja va revoltati! Asta e din cauza ca sunteti ipocriti. Boala veche si grea romaneasca! Va credeti mult mai buni (mai morali) decat sunteti. Adevarul e ca un popor mai ipocrit decat al nostru e greu de gasit in Europa.
Toti injuram Romania, dar vedem in ea ceva abstract. Nu ne dam seama ca noi suntem Romania! Ne injuram de fapt pe noi. Nu e paradoxal sa ai o parere foarte proasta despre tara si foarte buna despre tine? Cand multiplici asta la nivel de milioane devine mentalitate colectiva. Si astfel apar problemele.
Nu suntem capabili sa ne auto-evaluam corect. Si evident, nu suntem capabili nici sa-i evaluam pe altii corect. Asa ca ne alegem politicienii pe care-i meritam.
Deci nu mai vreau sa aud critici. Nu mai am rabdare de talk-showuri politice. Nu ma intereseaza nemultumirile “omului simplu de pe strada”; d-aia o duce rau: pentru ca e prea simplu.
Nu e o acuzatie totala; in fond, cauzele sunt numeroase. Istoric suntem defazati fata de vestul Europei si conjunctura geopolitica a format in patria noastra mioritica un anumit tip de cultura. Dar sa nu ne asteptam sa ne schimbe cineva. N-o vor face nici europenii, nici americanii. O putem face doar noi insine. Si atunci vom trai (ceva mai) bine.
Gandhi zice (am tot auzit expresia asta in ultimul timp): “Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume!”.
Publicat la 3 Jan 2010 | Citit de 97 ori. | Categorii: Politica, Romania, Societate || Niciun comentariu »
Confesiuni si penitente (despre uratenia nuantelor de gri)
Ce frumos e cand avem convigeri puternice, usor explicabile, despre lucruri clare si simplu de inteles de catre oricine! Din pacate, viata nu prea ne permite asta. Daca avem un dram de inteligenta, incep sa se sesizam ca realitatea e complexa (si are multe aspecte, veti zice, pentru a nu lasa cliseul neterminat).
Ne place sa simplificam. Ne place sa gasim raspunsuri rapide si facile la intrebari dificile. Dar asta denota doar superficialitate; sau poate dorinta de acceptare, de integrare in grupul social, de a fi in rand cu filosofiii de carciuma.
Imi cer scuze, dragi prieteni! Imi cer scuze ca nu pot sa fiu mai categoric. Ca nu pot sa va dau raspunsurile pe care le doriti. Imi cer scuze ca sunt ezitant si pampalau. Imi pare rau ca va dezamgesc zi de zi. Si mie mi-este greu; poate chiar mai greu decat voua.
Le cer scuze amicilor din politica ca nu pot fi mai transant, ca nu ma extaziez in fata diferentelor fundamentale intre doctrina de stanga si cea de dreapta, a modului exceptional in care acestea sunt puse in practica de partidele de Romania, ca si beneficiile enorme pe care ideologiile aplicate ad-literam le-au adus milioanelor de oameni din toata lumea care acum ne zambesc dintre morminte.
Ii rog si pe prietenii mei informaticieni sa ma ierte ca nu am urmat traseul lui Bill Gates, ca nu lucrez 12 ore pe zi la o multinationala si ca nu iluminez mintile tinerelor generatii ca profesor la vreo renumita universitate romaneasca; ii asigur ca au tot sprijinul si compasiunea mea in drumul lor spre succes.
Mi-as dori ca parintii, rudele, fostii colegi si profesori, prietenii si admiratorii, care imi vor binele si m-au sfatuit de atatea ori sa urmez calea cea dreapta, reteta lor de succes, sa nu se supere prea tare daca nu am facut-o. Sunt convins ca nimic nu e mai exuberant si plin de satisfactii decat scufundarea in normalitate.
Le cer iertate si dragelor mele pe care le-am dezamagit. N-am reusit sa fiu nici o bombonica sentimentala, nici un barbat serios si familist, nici macar un monstrulet rational si detasat. Imi pare rau ca nu am reusit sa ma schimb in felul in care ati fi vrut voi, prin simpla mea intuitie evident, pentru a nu va crea mustrari de constiinta. E trist ca lipsa mea de spontaneitate si non-conformismul meu se suprapun la intervale gresite peste dorintele voastre, reusind sa va enerveze.
Stiu ca nu va plac nuantele de gri. Stiu ca nu sunt cool. Stiu ca extremele atrag, ca pendularea intre alb si negru e mult mai incitanta. Cultura noastra moderna este atrasa de elementele care sar din grafic.
Evolutionismul zice ca adaptarea (echilibrul) e esentiala pentru supravietuire, e cheia succesului (adica a perpetuarii genelor, ca pe insensibila natura doar asta o intereseaza). Dar chiar si in salbaticie, la nivel individual, oricine incertitudine este pedepsita – cu moartea.
In final, as vrea sa-mi cer scuze si fata de cei care vor spune ca si acest text nu e decat o noua dovada de aroganta din partea mea, de ego nestavilit. Ar fi fain sa fie doar asta. Ar fi mult mai simplu…
Publicat la 2 Jan 2010 | Citit de 61 ori. | Categorii: Eu si blogul || Niciun comentariu »
Ce vreti sa vedeti pe acest blog?
New year resolution: mai putina politica, mai multe chestii personale (analiza asumata a realitatii, expusa la persoana I).
Voi despre ce vreti sa mai scriu? Mondenitati? Curve, scandaluri si manele? Dileme existentiale si dispute stiintifice?
Astept feedback. Sa nu va asteptati sa tin cont de el, dar il astept oricum – asa, de statistica. 
Publicat la 1 Jan 2010 | Citit de 79 ori. | Categorii: Eu si blogul || Niciun comentariu »
Muzica de munte: Varf Carpatin
Obligatoriu langa cort, cu chitara, in jurul focului…
Publicat la 31 Dec 2009 | Citit de 82 ori. | Categorii: Muzica faina || Niciun comentariu »
De taiat venele (dar nu faceti asta)
Pe melodia asta am avut cea mai crunta depresie sentimentala (acu cativa ani)…
Publicat la 30 Dec 2009 | Citit de 94 ori. | Categorii: Muzica faina || 2 comentarii »
Dragoste in Romania
Muzica despre iubire… putine piese romanesti nu mi se par siropoase sau kitschoase… cele de mai jos ma inspira…
Publicat la 29 Dec 2009 | Citit de 62 ori. | Categorii: Muzica faina || Niciun comentariu »
Pasarea Colibri
Folk de pe vremea cand parintii nostri erau tineri (si poate nici nu ascultau asta)…
Publicat la 28 Dec 2009 | Citit de 61 ori. | Categorii: Muzica faina || Niciun comentariu »
Vali Sterian, un mare folkist
R.I.P.
Publicat la 27 Dec 2009 | Citit de 65 ori. | Categorii: Muzica faina || Niciun comentariu »
De ce nu sunt toate tarile europene in U.E.?
Sa luam pe rand statele de pe continentul european care nu au aderat (inca) la Uniune:
Elvetia. Are prea multi bani ca sa fie in UE; sistemul lor bancar se bazeaza pe pastrarea confidentialitatii clientilor, astfel ca foarte multi europeni cu afaceri mai putin curate isi tin banii acolo. Daca ar adera la UE, ar fi fortata sa adopte regulamentele comune pentru banci, pierzand astfel multe conturi. Fiind memba in spatiul economic european, are multe din avantajele statelor membre UE; doar o situatie economica foarte proasta (greu de imaginat) si presiuni mari ale Bruxellesului pe latura financiara ar putea determina aderarea.
Norvegia. Are prea mult petrol ca sa fie in UE; prefera sa beneficieze singura de avantaje, avand un surplus bugetar si rezerve enorme. In plus, nu-i convine politica comuna a UE in privinta pescuitului. Poate dupa terminarea petrolului va fi mai usor de convins, deocamdata se bucura ca si Elvetia de toate avantajele spatiului comun european.
Islanda. Tara era mai apropiata de Statele Unite decat de Uniunea Europeana, avand relatii bune de afaceri cu americanii. Dupa ce i-a lovit criza financiara au cerut de urgenta ajutor de la Bruxelles dupa care au facut cerere de aderare. Probabil vor fi primiti in scurt timp, avand in vedere populatia mica si nivelul mare de dezvoltare si apropierea de standardele europene.
Monaco, San Marino, Lichenstein, Andorra, Vatican. State prea mici pentru a fi membre in UE; sunt “de facto” in uniune, dar nu au o reprezentare politica in structurile sale.
Rusia. Urmasa a Uniunii Sovietice, are inca reticente fata de vest, desi economic este profund legata de Europa. Cu o populatie mare, o politica complicata cu accente autoritariste si o economie semi-mafiota, Federatia Rusa nu ar fi primita cu usurinta in UE daca ar decide sa candideze. Deocamdata se multumeste sa vanda Uniunii petrol si gaze la preturi tot mai mari de la an la an.
Belarus. Considerat ultimul stat dictatorial din Europa, aflat intr-o uniune cu Rusia, aceasta tara nu are sanse de a intra in viitorul apropiat in Uniune, desi probabil i-ar aduce beneficii, daca si-ar putea mentine in acelasi timp si relatiile privilegiate cu vecinul de la rasarit.
Ucraina. Prinsa intre sustinatorii Rusiei si cei ai occidentului, Ucraina a decis ca va candida la aderare, luand in calcul avantajele evidente ale apartenentei la clubul european. Vor fi insa necesare multe reforme politice si economice pana la o eventuala integrare.
Republica Moldova. Divizata intre comunistii pro-rusi si partidele pro-romanesti, Moldova este una dintre cele mai sarace state din Europa, cu o mare parte a populatiei lucrand deja in tarile Uniunii. Principalul beneficiu al aderarii ar fi ridicarea vizelor, urmat apoi de obtinerea unor fonduri pentru coeziune economica cu vestul. Dupa inlaturarea comunistilor, avand si ajutorul Romaniei, Moldova va merge probabil tot mai accelerat spre integrare in urmatorii ani.
Turcia. Un stat dificil care doreste de cateva decenii sa intre in UE; dupa terminarea perioadei loviturilor de stat succesive, are acum o oarecare stabilitate politica si economica, dar are mari probleme cu comunitatea kurda, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului si cu interferenta islamismului in politica statului. Desi este candidat oficial, vor mai trece 10-20 de ani pana la aderare.
Nordul Ciprului. Insula a fost divizata intre sudul grecesc si nordul turcesc; sudul a intrat deja in UE, iar cetatenii au votat impotriva primirii nordului; discutiile pentru o reunificare se desfasoara cu mare greutate. Este posibil ca nordul insulei sa fie acceptat in UE doar odata cu intrarea Turciei.
Croatia. Candidat premiant la aderare, va fi probabil prima tara primita in viitorul apropiat. A reusit sa adopte toata legislatia necesara si si-a reglementat situatia granitelor cu vecinii.
Serbia. Dupa ce in urma cu cativa ani era inamicul public al Europei, acum aceasta tara doreste integrarea in UE dupa mai multi ani de democratie. A facut progrese serioase, economice si politice, precum si de a inchide urmele razboiului, astfel ca este posibil sa fie acceptata in urmatorul deceniu.
Muntenegru. Desprinsa din federatia cu Serbia, tara va reusi sa intre mai repede in UE, desi este saraca, pentru ca nu are problemele politice ale Serbiei din trecut. Mai ramane doar de implementat aquis-ul comunitar.
Bosnia Hertegovina. Tara a fost devastata de razboi in anii ’90; acum economia e in mare parte subterana, exista conflicte intre diferite etnii, mediu politic instabil, o forta internationala de mentinere a pacii si milioane de mine neexplodate. Desi UE sprijina pe toate caile acest stat, va mai trece ceva timp pana la aderarea propriu-zisa.
Macedonia. Tara este pe drumul spre aderare, negocierile cu UE fiind avansate; mai ramane sa-si rezolve disputa privind numele cu Grecia si probabil in cativa ani va intra in Uniune.
Albania. Tara saraca, cea mai distrusa de comunism, cu o tranzitie dificila si un sistem mafiot, Albania face eforturi mari pentru a ajunge in UE, dar va mai dura mult pana economia si sistemul politic se vor adapta la standardele europene.
Israel. Avand toti vecinii Orientul mijlociu impotriva sa, Israelul se simte mai apropiat de Europa decat de Asia. Avand insa relatii speciale cu americanii si conflicte cu statele arabe, este greu de crezut ca va fi primit prea curand in clubul european.
Tarile din nordul Africii. Desi unele doresc o apropiere cat mai mare de Europa (Marocul chiar a facut la un moment dar o cerere – respinsa – de aderare la spatiul comun european), economia acestor tari este foarte slaba, fiind mai degraba surse de imigranti. UE le propune ca alternativa o Uniune Mediteraneana, de fapt o relatie privilegiata cu Europa prin care sa-si apropie sistemul economic si politic de cel de pe continentul nordic.
Statele din Caucaz. Desprinse din fosta URSS, avand rezerve de petrol si gaze, conflicte numeroase interne si externe, precum si relatii tensionate cu Rusia, aceste tari sunt privite cu interes de UE pentru resursele lor energetice, dar o aderare propriu-zisa la Uniune este foarte dificila in urmatorii ani, din cauza lipsei de stabilitate din zona.
Am uitat ceva? Nu ma puneti sa analizez si exclava Kaliningrad… 
