)
De la carte scrisa la carte electronica si carte audio
Cu mai bine de 500 de ani in urma, Johannes Gutenberg inventa tiparul, deschizand calea spre societatea moderna, cu toate realizarile ei stiintifice si democratice. Timp de o jumatate de mileniu, numarul cartilor publicate a crescut constant, de la prima Biblie pana la milioane de carti din genuri diferite aparute zilnic.
In secolul 19, cartea era una dintre principalele (si putinele) forme de distractie si informare pe care un individ le putea avea. De atunci situatia s-a schimbat. De la aparitia radioului, televiziunii si apoi a calculatoarelor personale si internetului, numarul cititorilor de carti in format clasic (tiparite) a inceput sa scada.
Azi multi citesc doar cartile obligatorii la liceu si facultate, iar in rest se rezuma la cateva reviste si eventual cate un best-seller de valoare discutabila, odata la cativa ani. Noile tehnologii aduc insa si noi oportunitati. Internetul a revolutionat modul de distribuire a informatiei, democratizand masiv accesul la lucrari care pe vremuri erau foarte greu de obtinut. Exista milioane de carti disponibile pe internet, in diferite formate, usor de accesat si multe dintre ele gratuite.
Cartile electronice (e-books) devin tot mai populare. Daca la inceput erau simple documente in format text, incomod de citit pe ecranul calculatorului, acum sunt disponibile in formate Word, Adobe PDF, pagini HTML, usor de urmarit pe laptop sau palmtop. In plus, in ultimii ani a aparut tehnologia e-ink (cerneala electronica), prin care pot fi afisate pe un ecran special texte in mai multe nuante de gri, care arata foarte asemanator cu paginile clasice din hartie si nu obosesc ochiul. Astfel, cele mai populare e-book readere de azi sunt Amazon Kindle, Sony Reader si Barnes & Noble Nook; inca sunt destul de scumpe – vreo 300$ bucata – dar au multe avantaje: sunt usoare, bateria tine foarte mult, au memorie suficienta pentru sute de carti, se pot folosi oriunde si oricand – chiar si afara in soare. Numarul cartilor cumparate in acest mod si a celor downloadate gratuit a crescut exponential in ultimii ani.
Au aparut recent si carti audio (audio books), numite in Romania si carti vorbite sau carti sonore; nu este vorba de dramatizari ale unor lucrari (sub forma clasicului „teatru radiofonic”) ci de carti citite de cineva – ideal chiar de autor, pentru cei contemporani, pentru a pastra o cat mai buna intonatie. Dupa cum am mai mentionat si in alte randuri, eu le consider foarte utile, deoarece pot fi ascultate oriunde cu un mp3 player ieftin, astfel ca se pot umple diverse momente plictisitoare (cand stai la coada, mergi cu autobuzul, alergi sau faci fitness, calatoresti cu trenul, astepti pe cineva etc). Popularitatea lor este in crestere dar e inca departe de cea a textelor clasice si probabil nu o va atinge niciodata.
Este imbucurator faptul ca tot mai multi autori romani aleg sa-si lanseze cartile public intr-un stil modern, cu lecturi a unor pasaje, cu site-uri de prezentare, cu lansarea editiei audio pe CD. L-as da ca exemplu pe Neagu Djuvara care la varsta lui venerabila (peste 90 de ani) si-a lansat cartea „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” inclusiv in format sonor, citita chiar de el insusi! Adaptarea la tehnologia moderna nu are deci o limita de varsta, iar un intelectual cu adevarat inteligent stie sa se foloseasca de realizarile tehnice noi pentru a ajunge la public.
Multi prieteni de-ai mei care citesc destul de mult au inca retineri legate de cartile electonice si mai ales de cele audio. E vorba mai ales de obisnuinta de a citi dintr-o carte tiparita, senzatia pe care ti-o da hartia tinuta in mana. Totusi, exista multe avantaje in a folosi dispozitive electronice: ele pot inmagazina mult mai multe carti (si au deci un impact ecologic, nu se mai taie atata padure), nu se deterioreaza informatia in timp, sunt mai ieftine pe termen lung, se poate cumpara foarte usor si rapid orice titlu vechi sau nou, se pot cauta cuvinte in dictionar sau titluri in baza de date, se pot folosi informatiile din anumite lucrari pentru orice alte materiale in format electronic… si lista ar putea continua.
Nu cred ca vor disparea cartile, cum preconizeaza unii entuziasti ai tehnologiei si nici ca aceste gadgeturi electonice sunt doar o moda trecatoare, cum sustin unii mai conservatori. Ele vor coexista, iar pe masura ce aparatele electronice vor deveni tot mai populare si mai ieftine, cartile clasice se vor scumpi, devenind accesibile din nou doar celor mai bogati si colectionarilor, ca in urma cu doua secole.
Voua ce formate de carti va plac?
Publicat la 19 May 2010 | Citit de 326 ori. | Categorii: Carte audio, Dezvoltare personala, Educatie, Stiinta si tehnologie || 1 comentariu »
Audio book: ‘Minunata lume noua’ de Aldous Huxley
Versiune dramatizata, completa, gratis, a celebrului roman “Brave New World”.
Publicat la 18 May 2010 | Citit de 199 ori. | Categorii: Carte audio || Niciun comentariu »
Invatand democratia
In mai 1990 eram la sfarsitul clasei a doua; tocmai aveau loc primele alegeri prezidentiale post-revolutionare. Invatatoarea ne-a intrebat cu cine voteaza parintii nostri. Nu incerca sa ne influenteze in vreun fel, era un exercitiu de democratie, tocmai ne explicase cum are loc procesul electoral. Dintr-o clasa de peste 30 de elevi, 6 au declarat ca-l sustin pe Radu Campeanu si doar 2 pe Ion Ratiu, restul erau toti cu Ion Iliescu.
Eu si un coleg eram cei doi care sustineam liderul taranist; cand ne-am ridicat in picioare, ceilalti colegi au izbucnit in ras si au inceput sa faca misto de noi. Invatatoarea le-a explicat ca nu este o reactie normala, ca intr-o tara occidentala toate optiunile sunt respectate. Morala lectiei era de fapt sa tolerezi diversitatea de opinii, sa nu tranformi decizia majoritatii intr-o dictatura.
Ma intreb daca romanii au invatat dupa 20 de ani aceasta lectie.
La cum se poarta cetatenii de rand, nu s-ar zice. Succesul pe care il mai are si azi populismul la noi e dezamagitor. Spiritul de turma a ramas intact, n-a disparut odata cu comunismul, s-au schimbat doar ideile preconcepute si metodele de manipulare in masa.
Economia e doar cu putin peste nivelul din 1989, in conditiile in care diferentele de venit intre grupuri sociale sunt mult mai mari, 2 milioane de romani lucreaza in Europa, nu mai producem aproape nimic si am acumulat datorii uriase; democratia e subreda, au trecut cele doua decenii a lui Brucan si poporul pune botul la tot ce aude la televizor sau viseaza venirea la putere a unui despot luminat.
Si atunci… ce mai poti astepta?
Ne vom schimba cu adevarat doar cand vom iesi in strada sa cerem libertate, nu bani de la stat. Pana atunci, cu 2 mici si-o bere se poate anestezia orice urma de constiinta civica.
Publicat la 17 May 2010 | Citit de 159 ori. | Categorii: Politica, Romania, Societate || 1 comentariu »
Ich Bin Ein Berliner (Sunt un berlinez)
Discurs propagandistic a lui JFK in Berlinul de Vest, despre superioritatea sistemului capitalist fata de cel comunist.
Publicat la 16 May 2010 | Citit de 172 ori. | Categorii: Personalitati || Niciun comentariu »
Pe scurt, despre partidele romanesti si doctrinele lor
In ordinea numerelor de pe tricou…
PDL. Un partid-ghiveci, cu nume liberal, sigla socialista si orientare populara; desprins din fostul FSN si umflat artificial cu numerosi traseisti, PDL a fost multi ani membru al Internationalei Socialiste, a fuzionat apoi cu PLD-ul rupt de la liberali pentru ca mai tarziu sa intre in PPE (Partidul Popularilor Europeni); unii membri intelectuali au cerut cu insistenta o clarificare a orientarii, in sensul pozitionarii ferme ca partid de dreapta, dar ramane de vazut daca si votantii partidului vor accepta acest lucru – multi dintre ei fiind „proletari”.
PSD. Partidul si-a afirmat de la inceput orientarea de stanga; originile sale comuniste ii sunt deseori reprosate de adversarii politici; prin asimilarea fostului PSDR s-a reusit integrarea in familia socialistilor europeni, marcata si prin acceptarea rosului ca culoare reprezentativa a partidului; exista insa problema mai multor membri marcanti cu averi foarte mari dobandite dubios, a masurilor de dreapta luate la presiunile externe (guvernul Nastase a fost cel mai liberal de dupa revolutie) precum si a populismului care inca predomina in discursurile multor lideri.
PNL. Partid liberal nascut din fuziunea numeroaselor grupuri care aveau aceasta orientare la inceputul anilor ’90; desi isi asuma doctrina, nu si-a pus-o deloc in aplicare in momentul in care avut ocazia, guvernarea Tariceanu fiind mai degraba populista, permitand cresterea substantiala a birocratiei, marirea deficitului, interferenta bisericii in treburile statului, restrangerea drepturilor individuale si favorizarea catorva mari companii (clienti politici) in defavoarea micilor intreprinzatori.
UDMR. Acest grup politic reuneste mai multe doctrine, fiind de fapt o alianta care reprezinta intreaga comunitate maghiara, cu un proces democratic intern substantial in care diversele platforme concureaza pentru obtinerea de locuri in structurile de partid; UDMR si-a atins obiectivele pas cu pas, desi a coabitat la guvernare cu partide de orientari diferite.
PRM. Partid nationalist, format din fosti securisti ratati, are uneori accente nostalgic-comuniste, alteori de extrema dreapta, este conservator d.p.d.v. social si nu are un program economic; aceasta formatiune politica aduna voturile frustratilor, nu are nicio sansa sa ajunga la guvernare intr-o perioada de stabilitate si are prea putina aderenta in randul tinerilor pentru a provoca miscari sociale serioase.
PC. In restul lumii, conservatorii sunt partid de dreapta; in Romania, sunt de stanga, aliati cu PSD; in trecut avea o orientare „umanista” (social-liberala), tranformandu-se peste noapte in opusul ei; partidul este de fapt o anexa a trustului de presa Intact, nu are personalitati, program sau perspective, reuneste oportunisti si foloseste santajele politice pentru a intra la guvernare de cate ori poate.
PV. Verzii nu au nicio sansa pe scena politica romaneasca; singurul lor atu este sustinerea grupului verde din Parlamentul European, dar in tara nosatra nu au oameni dedicati acestui scop, exista prea putin interes pentru ecologie, multe din ideile lor sunt deja inscrise in platformele altor partide si uneori sustin cauze aberante pe baza unor mituri.
PAS. Singurul partid de extrema stanga din Romania, membru in grupul european marxist, este lispit total de substanta, avand putini membri, majoritatea in varsta (fosti nostlagici comunisti); conjunctura este favorabila pentru cresterea unui partid de stanga radical, dara fara sprijinul tinerilor si un program adaptat la secolul XXI, PAS nu poate acoperi aceasta nisa.
PNTCD. Crestin-democratii romani au ramas in degringolada de la pierderea alegerilor din 2000, nefiind capabili nici pana azi sa-si clarifice structura si sa adopte un plan realist de revenire in prim-planul politic; dupa demisia lui Marian Milut exista sanse ca acest partid istoric sa se regrupeze, dar pentru a creste substantial in optiunile alegatorilor si a deveni o alternativa reala pe dreapta esicherului politic e nevoie sume mari de bani, greu de obtinut.
Publicat la 15 May 2010 | Citit de 238 ori. | Categorii: Politica || 2 comentarii »
Dwight D. Eisenhower despre “noua ordine mondiala”
Discurs profetic a fostului presedinte american despre pericolele aparute odata cu crearea unui complex militar-industrial in Statele Unite, o tara care pana de curand nu fusese implicata in conflicte, nu avusese o industrie de aparare si o armata permanenta.
Publicat la 14 May 2010 | Citit de 121 ori. | Categorii: Personalitati || Niciun comentariu »
Raul e provocat de lipsa credintei?
Aud des aceasta idee in cultura populara: X a facut nu-stiu-ce fapta negativa pentru a nu are „frica de Dumnezeu”, sau Y e „un om fara niciun Dumnezeu”. Raul e asociat cu lipsa credintei in divinitate, iar binele cu prezenta ei. Dar este gresit!
Majoritatea infractorilor sau a „oamenilor rai” sunt credinciosi. E usor sa vezi asta urmarind declaratiile lor de la televiziune, discutand direct cu unii dintre ei sau facand statistici prin inchisori. Un studiu din Statele Unite arata ca peste 99% din condamnatii la moarte (pentru crime) sunt credinciosi, procent mai mare decat cel al persoanelor religioase din populatia totala. Cum se poate explica asta? De ce cad mai usor prada ispitelor diavolesti cei credinciosi si nu ateii?
In randul necredinciosilor, infractionalitatea e mult mai redusa si spiritul umanitar mult mai prezent. Care sa fie cauzele? Cum de poate exista morala si altruism fara religie? Oare sa fie umanismul o stare naturala a omului si credinta in niste promisiuni false doar o ratacire care deturneaza adevaratul sens al existentei noastre, canalizandu-ne energiile intr-o directie gresita?
Lupta dintre bine si rau este una dintre cele mai importante teme ale credintelor provenite din Orientul Mijlociu (crestinism, islamism, mozaicism). Acest cliseu repetat obsesiv, usor de inteles la orice varsta indiferent de educatie, a produs o deformare dureroasa in mentalul colectiv. Credinciosii au ajuns sa gandeasca in termeni contrari, sa vada realitatea in alb si negru, fara a mai incerca sa gaseasca explicatii complexe la unele probleme complicate. Astfel s-a ajuns la crime si suferinte greu de imaginat in alte societati, bazate pe o morala mai apropiata de cea naturala.
Fiind indoctrinati sa creada sa persoanele necredincioase sunt rele, oamenii religiosi reusesc cu greu sa comunice normal cu un non-religios, nefiind capabili sa isi relativizeze propriul sistem de valori. Antagonismul bine-rau e o paradigma existentiala, fiind foarte greu de schimbat. Marea problema apare insa in cazul fanaticilor religiosi. Daca a fi religios inseamna a fi mai bun, a fi foarte religios ar trebui sa inseamna sa fii si mai bun. Intuitiv, ar trebui sa existe aici o directa proportionalitate. Dar cum se explica atunci comportamentul agresiv si distructiv al fanaticilor? Nu este fanatismul religios o culme a credintei, nu ar trebui ca cei mai religiosi oameni sa fie si cei mai buni?
Musulmanii dementi care au condus avioanele in turnurile gemene din New York pe 9/11, sectele crestine sinucigase din sudul Statelor Unite, evreii radicali care ucid palestinieni, preotii catolici care violeaza copii, calugarii ortodocsi care crucifica tinere bolnave sub pretextul exorcizarii – nu sunt oare toti acestia niste produse ale religiei in cea mai pura forma a sa? Nu ar trebui sa fie luati ca repere morale, nu sunt ei cei mai credinciosi din cultul respectiv? Cum se explica raul provocat de ei, cand sunt cel mai aproape de Dumnezeu?
Un pas important pe calea maturizarii inseamna renuntarea la prejudecati religioase. Nu poti prelua dintr-o credinta numai ce iti convine, ignorand in acelasi timp nenorocirile produse de adeptii ei cei mai radicali. A fi moderat inseamna de fapt a fi ipocrit, inseamna a fi prea fricos pentru a renunta de tot si prea superficial pentru a-ti duce convingerile pana la capat.
Raul nu e provocat de lipsa credintei, ci de natura umana. Iar de multe ori religia e folosita ca o scuza pentru rau, de persoane lipsite de etica care nu isi urmaresc decat propriul interes sau au probleme psihice, dar nu sunt oprite la timp de cetateni responsabili din teama de a nu le jigni convingerile.
Moralitatea e universala, morala umanista face parte din noi. Cand ti se spune sa faci ceva si ai retineri, gandeste-te de doua ori; poate instinctul tau e mai corect decat indicatiile altora, poate tu nu esti capabil sa faci rau dar altii te imping in aceasta directie pentru a-si atinge niste scopuri meschine si au impresia ca te pot manipula usor…
Publicat la 13 May 2010 | Citit de 154 ori. | Categorii: Religie si ignoranta || Niciun comentariu »
La tati ni greu!
… dar mai ales lui.
Publicat la 12 May 2010 | Citit de 188 ori. | Categorii: Umor || Niciun comentariu »
Ultimul discurs a lui Martin Luther King Jr.
„Am fost pe varful muntelui si am vazut taramul promis” – MLK parafrazeaza acest mit biblic pentru a descrie un viitor in care toate rasele vor trai impreuna in armonie. Exista si o trista ironie: el spune ca este impacat, ca si-a indeplinit scopul sau in viata, iar a doua zi dupa aceasta cuvantare a fost impuscat…
Publicat la 11 May 2010 | Citit de 201 ori. | Categorii: Personalitati || Niciun comentariu »
Unde e momentul sa mergi in vacanta?
Anul asta: in Grecia! De ce? Pentru ca e criza si toate preturile sunt mai mici. E foarte simplu si logic, dar pentru multi pare contra-intuitiv.
La stiri se arata niste demonstratii in Atena. Numarul rezervarilor turistice a scazut cu 25%, deoarece multa lume pune botul la prostiile vazute la televizor si se panicheaza. Dar tu poti fi mai destept. Proprietarii din sectorul turistic elen sunt disperati si vor face reduceri foarte mari in acest an. E momentul sa profiti. Cauta oferte „last minute” de la agentii specializate, acestea vor avea cele mai substantiale discounturi; nu lua oferte valabile inca de la inceputul anului de la marile agentii. Poti incerca si varianta in care mergi direct acolo si-ti cauti cazare.
Generalizand, intotdeauna in situatii de criza o parte din turisti renunta (din cauza unei frici irationale) si preturile se micsoreaza. Asta e valabil pentru orice tara. Atunci e momentul sa profiti. Sunt mitinguri ale comunistilor in Atena? Du-te pe riviera olimpica! E incendiu in Creta? Du-te in Corfu! A fost cutremur in Rhodos? Du-te in Thasos! Exemplele pot continua.
Chiar si atentatele teroriste sunt o buna ocazie pentru turism. Ce sanse sunt ca dupa un atentat sa se intample ceva in perioada imediat urmatoare? Aproape zero, din doua motive: un atentat se planuieste cu mult timp inainte si aproape niciodata nu se pun la cale mai multe consecutive (daca sunt mai multe au loc simultan), iar dupa un asemenea eveniment intotdeauna politia celelalte servicii de protectie sunt foarte active.
Stiu ca suna foarte cinic ceea ce propun eu. Dar functioneaza. Daca ai bugetul restrans si vanezi reducerile, incidentele nefericite sunt ocazii bune pentru a calatorii in anumite locuri. Si nu trebuie sa te simti vinovat ca profiti de asta, chiar din contra: ei oricum sunt disperati ca nu mai au turisti, daca tu mergi si-ti cheltui banii acolo te vor primi cu bratele deschise, deci le oferi indirect un ajutor.
