Pixelul meu albastru e mai mare decat flacara lor violet!

Pai nu asta e politica romaneasca? Un concurs de “cine o are mai lunga”. Iar la prostime merge orice; paranormalul e doar ultima moda. Acum ca e recesiune costa prea mult micii si berea, asa ca le dam mai mult circ.

Vina e doar a noastra. Pe bune. Nu mai suport emisiuni in care toata lumea critica clasa politica. Politicienii romani sunt exact cei pe care-i meritam, alesi din randul nostru si ne reprezinta extrem de bine. Daca maine ar exploda o bomba atomica in centrul Bucurestiului si am fi nevoiti sa alegem altii, ar fi exact la fel.

Ah, deja va revoltati! Asta e din cauza ca sunteti ipocriti. Boala veche si grea romaneasca! Va credeti mult mai buni (mai morali) decat sunteti. Adevarul e ca un popor mai ipocrit decat al nostru e greu de gasit in Europa.

Toti injuram Romania, dar vedem in ea ceva abstract. Nu ne dam seama ca noi suntem Romania! Ne injuram de fapt pe noi. Nu e paradoxal sa ai o parere foarte proasta despre tara si foarte buna despre tine? Cand multiplici asta la nivel de milioane devine mentalitate colectiva. Si astfel apar problemele.

Nu suntem capabili sa ne auto-evaluam corect. Si evident, nu suntem capabili nici sa-i evaluam pe altii corect. Asa ca ne alegem politicienii pe care-i meritam.

Deci nu mai vreau sa aud critici. Nu mai am rabdare de talk-showuri politice. Nu ma intereseaza nemultumirile “omului simplu de pe strada”; d-aia o duce rau: pentru ca e prea simplu.

Nu e o acuzatie totala; in fond, cauzele sunt numeroase. Istoric suntem defazati fata de vestul Europei si conjunctura geopolitica a format in patria noastra mioritica un anumit tip de cultura. Dar sa nu ne asteptam sa ne schimbe cineva. N-o vor face nici europenii, nici americanii. O putem face doar noi insine. Si atunci vom trai (ceva mai) bine.

Gandhi zice (am tot auzit expresia asta in ultimul timp): “Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume!”.