Reţeta unei vieţi fericite

Când apari pe această lume, eşti un recipient gol, gata să fie umplut cu informaţii, experienţe şi emoţii. Te naşti pentru a explora universul şi eşti liber de orice constrângere. Pentru câteva clipe doar…

Ceea ce nu ştiai în acele prime momente este că soarta ta a fost deja hotărâtă, nu de ursitoare sau de astre, ci de către cei din jurul tău, în special de părinţi. Ei ţi-au planificat deja întreaga existenţă, ştiu ce este mai bine pentru tine şi te vor îndruma pe această cale. Au făcut o reţetă pentru tine, pe care dacă o urmezi vei ajunge ca ei. Nu sunt fericiţi, dar sunt convinşi că tu vei fi mulţumit dacă vei urma întocmai calea pe care şi ei au parcurs-o.

În fond, ei nici nu cred că ar putea exista o altă cale. Trebuie să fii un om normal, în rând cu lumea! Este un imperativ social pe care părinţii ţi-l insuflă din fragedă pruncie, fără a-ţi da explicaţii raţionale. Accepţi (măcar o perioadă) această axiomă, înţelegând în cele din urmă că ei nu îţi pot oferi o explicaţie raţională, deoarece nu există una. E vorba doar de obişnuinţă şi conformism, derivate din teamă.

Da, părinţilor tăi le-a fost frică să fie diferiţi şi au făcut aceeaşi alegere şi pentru tine. Sunt conştienţi că nu vei avea o existenţă spectaculoasă, dar principala lor dorinţă este siguranţa ta, astfel că au ales dulcea rutină şi blazare în locul aventurii şi împlinirii. Au ales ca tu să fii nefericit alături de ei, decât să rişti obţinerea unor satisfacţii şi realizări care te-ar îndepărta de ei şi te-ar scoate din rândul oamenilor normali.

Cum văd rudele tale viaţa ta? Reţeta clasică presupune: să  fii un copil cuminte (care acceptă învăţăturile fără a pune prea multe întrebări şi îşi reprimă creativitatea); să mergi la şcoală şi să înveţi ceea ce sistemul îţi bagă pe gât, fără a devia în lecturi şi grupuri controversate; să îţi găseşti o slujbă bună şi sigură (preferabil la o companie mare, ideal la stat), chiar dacă este prost plătită; să te căsătoreşti după terminarea facultăţii, pentru a fi un familist normal; să faci copii la scurt timp după nuntă, pentru a-ţi face părinţii fericiţi; să-ţi creşti copiii, să-ţi păstrezi slujba, să ai o viaţă normală cu o vacanţă pe an, cu goana zilnică între job şi televizor, început de obezitate şi antidepresive; să te pensionezi şi să te închizi în casă, aşteptând să mori, nu înainte de a transmite virusul (reţeta de succes) viitoarei generaţii de victime.

Orice ieşire din tipare creează panică şi indignare. Parinţii vor spune că ai luat-o pe căi greşite, rudele vor comenta nemulţumite, colegii şi vecinii te vor privi cu suspiciune şi te vor izola, ba chiar unii prieteni îţi vor reproşa nesimţirea de a nu le împartăşi mediocritatea. Ei vor reîncerca pe toate căile să te readucă în matca firească, de la rugăminţi şi sfaturi până la şantaj emoţional şi ameninţări. Doar ei îţi vor doar binele şi tu eşti un nerecunoscător, nu?!

Dacă totuşi rezişti, faci parte dintr-o mică minoritate. Dacă ieşi din înfruntare cu psihicul întreg, aparţii chiar uneia mai mică. Dar când ajungi la capătul tunelului, vei vedea în sfârşit lumina libertăţii. Vei găsi cărarea fără de sfârşit, cu un indicator mare pe care scrie „căutarea fericirii”. Drumul tău poate începe, iar viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Nu există cale de întoarcere, odată ce ai ales eliberarea de iluzii şi norme.

Ce-ţi rămâne de făcut? Ieşi din sistem. Refuză reţeta oferită de alţii şi gândeşte la fiecare pas ce îţi doreşti cu adevărat şi ce este mai bine pentru tine. Informează-te mereu, învaţă lucruri noi la orice vârstă şi în orice situaţie, nu te resemna niciodată. Îţi poţi schimba viaţa chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii. Stabileşte-ţi obiectivele şi principiile, imaginează-ţi unde vrei să ajungi şi concepe un plan realist pentru a-ţi realiza scopurile.

Nu poţi schimba nimic peste noapte. O modificare profundă a felului în care trăieşti durează ani întregi şi survine doar după ce eşti deja pregătit, după ce ţi-ai schimbat modul de a gândi şi relaţiile cu cei din jurul tau. Nu trebuie să te izolezi, nu aceasta este soluţia, ci doar să fii ferm în deciziile tale, să nu laşi alte persoane (oricât ar fi de apropiate) să hotărască în locul tău ce este bine pentru tine.

Toţi căutăm de fapt fericirea, chiar dacă îi punem alte denumiri. Iar noi suntem singurii care putem şti cu adevărat ce ne face fericiţi. Integrarea în rândul turmei poate oferi fericire numai unei oi. O fiinţă umană are alte aspiraţii şi nu se poate mulţumi numai cu atât. Drumul spre împlinire începe cu conştientizarea ego-ului tău, continuă cu responsabilizarea ta şi devine lin în momentul în care faci pace cu lumea şi îţi găseşti echilibrul.

3

5 Responses

  1. Mirela
    26 Ianuarie 2011
    • Adrian
      26 Ianuarie 2011
  2. Mirela
    26 Ianuarie 2011
  3. Razvan
    9 Februarie 2011
  4. Adrian
    22 Februarie 2011

Write a response