Sfarsitul copilariei

Sfarsitul copilariei

Ar trebui sa ne luam imnul national mai in serios. Desi poate nu e suficient de explicit. “Desteapta-te romane” ar putea fi inlocuit cu “maturizeaza-te romane”; in felul acesta ar fi clar ce avem nevoie. Si avem nevoie de o mare dezvirginare nationala; metaforic vorbind, binenteles. O renuntare la naivitati, la a privi lumea in alb si negru, dintr-o perspectiva copilareasca.

Da, nu exista Mos Craciun, la fel cum nu exista “baieti buni” si “baieti rai”. Lumea e formate din nuante de gri, iar fiecare entitate se ghideaza dupa un element fundamental: propriul interes. Romania ca stat nu isi poate permite sa aiba o politica idealista, bazata pe sperante si promisiuni. Oamenii politici si diplomatii romani nu au voie sa gandeasca simplist. Interesul tarii este criteriul fundamental pentru orice decizie, iar interesul pe termen lung e intotdeauna mai important decat improvizatiile contextuale si beneficiile efemere.

Noi romanii de rand am fost invatati la scoala ca lumea se imparte in buni si rai; ca tara noastra are prieteni si dusmanii. Am fost mintiti. In politica nu exista prietenie sau dusmanie; exista interese comune si interese contrare; exista aliante si conflicte. Exista loialitati si principii, exista onoare si tradare, dar nu exista dragoste neconditionata sau ura oarba.
In perioada comunista, rusii erau baietii buni si americanii baietii rai. Este trist ca, dupa revolutie, schimbarea intre cele doua atitudini s-a facut aproape automat, fara vreo urma de loialitate sau aprofundare a fenomenelor internationale. Albul a devenit negru si negrul a devenit alb; gandim la fel de reductionist, s-au schimbat doar actorii intre ei.

Haideti sa trecem mai departe. Sa lasam obedienta si adversitatea, sa privim lucrurile mai complex. Nu exista o tara angelica si o tara diabolica. Victoria sistemului capitalist nu inseamna perfectiunea acestui sistem, la fel cum nici cel comunist nu era rau in toate elementele sale. Daca pretindem ca traim intr-o democratie, trebuie sa avem dreptul sa judecam pragmatic lumea, sa nu mai exista atitudini de genul “cine nu e cu noi e impotriva noastra”, extrase din odiosii ani ’50.

Vreau sa am dreptul de a critica sistemul comunist fara sa fiu acuzat ca sunt lingaul americanilor. Vreau sa pot sustine solidaritatea sociala fara sa fiu facut bolsevic. Vreau sa pot sprijini libera initiativa si antreprenoriatul fara sa fiu acuzat de coruptie si ciocoism. Vreau sa dezaprob incalcarile drepturilor omului comise in Irak fara sa fiu declarat omul Moscovei. Vreau sa mananc un twister la KFC fara sa mi se spuna ca sunt un agent malefic al globalizarii si imperialismului. Vreau sa critic administratia Bush fara sa fiu facut dusman al Statelor Unite. Vreau sa pot reliefa regimul corporatist de la Kremlin, abuzurile din Cecenia si incalcarea drepturilor fundamentale pentru rusii de rand fara sa se concluzioneze ca sprijin expansionismul american. Vreau sa pot sustine secularizarea fara sa fiu catalogat ca un comunist nenorocit. Vreau ca Romania sa cumpere petrol de la cine poate, sa primeasca investitii de peste tot, sa vanda produsele autohtone in toata lumea si sa nu isi bazeze relatiile pe evenimente istorice vechi de sute de ani – nu, asta nu e oportunism, e o politica economica inteligenta.

Vreau sa pot critica si aproba pe cine vreau, fara sa se traga concluzii pripite, fara sa mi se puna etichete; vreau normalitate, vreau interlocutori care respecta dreptul la exprimare, care sunt capabili sa dialogheze rational, care inteleg ca lumea nu e facuta de Walt Disney, ca totul e complex si trebuie tratat ca atare.

P.S. Pentru cunoscatori si nu numai: cautati (si cititi sau ascultati) cartea lui Arthur C. Clarke cu numele acestui articol; maestrul tocmai a murit, dar ideile bune nu mor niciodata.

No Responses

Write a response