)
Te rogi degeaba
Daca crezi ca destinul tau a fost stabilit de Dumnezeu cu mult timp in urma, inca dinainte ca tu sa te nasti, crezi ca il poti face sa se razgandeasca doar pentru ca asa vrei tu?
Daca Dumnezeu este o fiinta omniscienta (= le stie pe toate) si omnipotenta (= poate face orice), de ce te-ar asculta pe tine si si-ar schimba decizia? Daca el nu poate gresi, inseamna ca a luat deja o hotarare corecta; schimband-o pentru ca asa vrei tu, ar inseamna ca el sa recunoasca ca a gresit, ceea ce e imposibil.
De ce ar asculta o fiinta suprema dorintele cuiva atat de putin important ca tine? Crezi ca tu contezi pentru el mai mult decat altii? De unde atata trufie?
Daca tu te rogi pentru ceva si vecinul tau se roaga pentru altceva, iar cele doua dorinte se bat cap in cap… de ce crezi ca divinitatea ar trebui sa-ti indeplineasca tie cererea si nu altcuiva? Te crezi mai important decat alti oameni, nu sunteti toti egal in ochii lui Dumnezeu?
Te rogi degeaba. Poti sa faci si un test daca vrei. Sau oricate teste. Pentru ca niciodata nu ti se va implini nicio dorinta. Dar ai grija cum le faci. Pentru ca trebuie sa calculezi si probabilitatea ca ceva sa se intample si fara rugaciune.
Daca 1000 de babe bolnave de cancer se duc, pupa o icoana, se inchina la moaste, dau niste bani la popa si dau trei ture in genunchi in jurul bisericii, iar apoi, peste 3 luni 10 se fac bine si 990 mor, se cheama ca s-a intamplat o minune? NU! E doar statistica. Pentru ca 1% din bolnavi se insanatoseau oricum, indiferent de rugaciuni.
Poti face teste mai simple daca vrei. Da cu o moneda de 100 de ori, noteaza de cate ori a picat cap si de cate ori stema. Roaga-te apoi intens sa pice tot timpul cap si repeta experimentul. Multumit? Daca nu esti convins, fa asta inca o data, dar da cu banul de 1000 de ori. Cu cat e mai mare numarul, cu atat e mai relevanta statistica!
Robert G. Ingersoll spunea ca “mainile care ajuta sunt mai folositoare decat gurile care se roaga”. Cand vezi un dezastru undeva, cand cei din jurul tau au nevoie de ajutor, pune mana si ajuta-i! Nu sta in casa sa te rogi; e un mod cinic de a evita responsabilitatea, de a te simti tu bine cu tine insuti fara sa faci de fapt nimic. Daca noi toti ne-am ajuta mai mult semenii si am petrece mai putin timp vorbind despre religie, lumea ar fi mult mai buna.
Articole asemanatoare:
- Isus a murit degeaba!
- Nu are rost sa tii post!
- Cum sa faci afaceri in Europa
- Cum sa faci bani pe net (4)
- Vreau sa schimb ceva la mine. Cu ce sa incep?
Foarte tare, frate…chiar asa e! Majoritatea se roaga, dar nu actioneaza…sunt niste farisei. Dar,bre,ce ne facem daca aducem un crestin adevarat in discutie? Unu’ de-ala de se si roaga, dar si intinde o mana de ajutor? Ia zi, ala e dus,saracu’…pacat de un om bun,dar care totusi e intr-atat de cretin incat sa creada in prostii ca rugaciunea…nu?
@ana: Rugaciunea nu functioneaza, nici pentru un crestin adevarat, nici pentru un fariseu.
Octavian Paler zicea undeva “tot ce e sincer e adevarat. chiar daca nu e”. Pentru o persoana credincioasa puterea rugaciunii e evidenta. Ea poate oricand sa-ti povesteasca sincer o gramada de intamplari in care rugaciunea a schimbat cursul evenimentelor.
Mistificarea asta subiectiva a realitatii o facem toti pana la un anumit punct. Credinciosii insa o duc la extrem. Logica este inlocuita cu un amestec de gandire magica si “wishful thinking” cu care filtreaza orice experienta, schimband cauzalitati, accentuand tot ce confirma ideile si credintele preexistente si ignorand restul.
“Am stiut la examen pentru ca am invatat toata noaptea.” devine “Am stiut la examen pentru ca m-am rugat inainte sa a culc.”
sau
“Am scapat cu viata pentru am fost operat de doctori buni, intr-un spital cu aparatura de ultima generatie.” devine “Am scapat cu viata pentru ca fratii din biserica s-au rugat pentru mine. ”
simplificand
“Ceva bun s-a intamplat ” devine “Domnul mi-a raspuns la rugaciuni.”
“Ceva rau s-a intamplat” devine “Nu m-am rugat destul. Domnul m-a pedepsit pentru asta.”
Ce castiga credinciosul prin asta? In primul rand certitudine. Apoi senzatia ca poate controla cumva incontrolabilul. Ca nu este singur si neputincios. Trebuie doar sa spuna o poezie si totul o sa fie bine.
… si asta pe mine nu m-ar face sa dorm mai bine seara. O “poezie” nu o sa-mi rezolve mie problemele. Oare cum ar fi daca ne-am folosi in unele cazuri constiinta si in alte cazuri sa ne uitam la fapte? Pt ca un lucru e sigur, acea fiinta suprema nu ar vrea sa avem cap numai ca sa nu ne ploua in stomac si sa ne imbatam cu H2O de ploaie.
Dar totusi, there is more to life than meets the eye. Unde incepe si unde se termina? Now here’s the beauty of it: fiecare poate decide singur asta.
Efectul placebo nu poate fi negat. S-au facut studii si intr-adevar, credinta (implicit rugaciunile) ajuta, daca nu esti in stare sa te auto-motivezi si ai nevoie de omul invizibil pentru asta…