Smecherocratia, baza societatii romanesti

De-a lungul timpului au existat multe forme de guvernamant – sau mai bine zis, de paradigme ale puterii. De la anarhia tribala s-a ajuns la despotismul antic, apoi la monarhiile absolutiste medievale (sprijinite si uneori chiar controlate de un sistem teocratic, in care biserica avea enorma putere) iar acum ne iluzionam ca traim in democratie (demos = popor, deci puterea ar trebui sa fie in mainile oamenilor). Binenteles, fiecare intelege democratia in felul sau, atat nazistii, comunistii, fundamentalistii islamici cat si capitalistii de ieri si de azi, toti pretind ca ei au reteta perfecta a acestui sistem. E un singur bai: toti se bazeaza pe democratie reprezentativa, adica cetatenii au acces la putere prin reprezentantii lor… care inevitabil devin o elita, o casta relativ inchisa a carui principal scop devine perpetuarea propriilor pozitii, iar interesele oamenilor de rand trec in planul secund.

Lasand la o parte teoria, trebuie totusi sa recunoastem ca in multe state de azi democratia a atins un grad relativ ridicat de corectitudine, in special in statele din vestul si nordul Europei. Dar oare in Romania ce avem? De la asa-zisa democratie populara din epoca comunista acum se zice ca avem libertate totala si democratie moderna bazata pe un sistem capitalist. E minunata, dar lipseste cu desavarsire! Suntem condusi de fosti comunisti priceputi la invarteli si smenuri economice si de noii oportunisti, pentru care businessul, bisnita si furtul nu sunt foarte distincte.

Ce e in neregula in societatea romaneasca? De ce nu se produce mult asteptata filtrare a valorilor, stratificarea fireasca baza pe competente care ar fi naturala intr-o economie de piata dezvoltata? Idealul oricarei comunitati este meritocratia, sistemul prin care cei mai priceputi ajung cel mai sus in domeniul lor. Intr-un cadru capitalist liberal, acesta se produce oarecum similar cu selectia naturala din natura; nu e neaparat cel mai bun sistem, dar ar trebui sa functioneze macar la nivelul atins de alte tari occidentale. De ce in Romania in loc de evolutie sociala avem o involutie sau un marasm?

Sa fie oare vechile probleme din mentalul colectiv romanesc, perpetuate inca din timpuri fanariote? Ce ne impinge sa-i dam in cap oricui incearca sa iasa din rahat si sa construiasca ceva, sa fim ipocriti in toate domeniile vietii, sa ne plangem in continuu si sa refuzam orice efort constructiv? Fatalismul, nepasarea, sictirul, indiferenta, apatia, obida… iata concepte mai aproapiate de sufletul nostru decat doina si dorul.

Suntem o tara europeana, astfel ca nu am ajuns inca la o stare de cleptocratie (sistem in care cine fura mai mult ajunge mai departe) cum se intampla in state bananiere, in tari macinate de razboaie civile si lupte intre clanuri mafiote. Noi inca pastram aparenta civilizatiei. Definitorie pentru Romania este smecherocratia, dominatia “baietilor destepti”, care cred ca pot “face” pe oricine, chiar si pe comisarii europeni pe care-i mintim frumos cu progresele noastre. Oare se poate iesi din aceasta stare nociva printr-o trecere graduala sau e nevoie de o miscare de forta care sa sparga buba si sa taie cancerul din radacini?…

1

5 Responses

  1. Bogdan Dobondi
    13 Septembrie 2009
  2. Petre
    13 Septembrie 2009
  3. cady
    13 Septembrie 2009
  4. Adrian
    12 Ianuarie 2010
  5. Adrian
    12 Ianuarie 2010

Write a response