Societatea islamica din Pakistan si ‘Rusinea’ lui Salman Rushdie

Societatea islamica din Pakistan si ‘Rusinea’ lui Salman Rushdie

Pentru cei care nu-l cunosc, Salman Rushdie e unul din cei mai mari scriitori de sorginte islamica. Nu pot sa-l numesc musulman, pentru ca ma indoiesc sincer ca si-a mai pastrat credinta. Unul din romanele lui, “Versetele satanice”, i-a adus condamnarea la moarte din partea liderilor religiosi din Iran. Acum locuieste undeva, prin SUA, fiind protejat de serviciile speciale americane.

Dar sa nu credeti ca ideile lui sunt malefice, ca lucrarile lui sunt revoltatoare si pun pericol “moralitatea” societatii. Ce scrie el acum scriau autorii din vest cu 300 de ani in urma. Dar lumea islamica este intr-un “defazaj civilizational” de cateva secole cu lumea occidentala, secularizata.

Salman este unul din acei oameni, cu origini surprinzatoare, care te fac sa te rusinezi cand generalizezi fara sa vrei (politically incorrect) despre o anumita cultura, un anumit grup… De cate ori vedeti un atentat sinucigas si simtiti imboldul de a spune “toti musulmanii sunt…”, trageti aer in piept si cititi-l pe Rushdie.

“Rusinea” descrie o societate aparte, greu de inteles pentru un occidental; si credeti-ma, cand cititi despre tarile musulamane va puteti considera linistiti occidentali. Chiar si stilul naratiunii este diferit de “cartezianismul” autorilor europeni. Imaginile pe care romanul mi le evoca sunt asemanatoare cu cele din “Un secol de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez: o societate animata, total diferita de cea cu care sunteti obisnuiti (si ma refer la diferente fundamentale, mult mai mari decat cele dintre Romania si Statele Unite, de exemplu); deseori iti vine sa tipi, sa te revolti impotriva unor scene inimaginabile pentru noi, dar peste care autorul trece cu lejeritate, facand parte din viata de zi cu zi a culturii respective. Ca si in lucrarile lui Marquez, abunda scenele suprarealiste, care se impletesc perfect cu o realitate cruda, dureroasa, descrisa visceral; similitudinile intre slabiciunile umane atat de firesti, lupta pentru putere, violenta si extremismul, dezorganizarea si ipocrizia, prezente atat in lumea musulmana cat si in America de Sud sunt frapante. Practic doar religia difera, loviturile de stat se desfasoara la fel. Si aceste asemanari nu fac decat sa acutizeze lipsa totala de justificare a islamislului sau catolicismului, dusmani de moarte cu practici similare. Diferentele intre Pakistan si America de Sud sunt culturale; ipocrizia este aceeasi.

Salman intervine cu comentarii pentu cititorii lui occidentali, cu precizari si explicatii, cu paralele la istoria reala a zonei respective. Realul si imaginarul se impletesc, atribuie nume si descrieri ale unor orase si locuri reale, impreuna cu derivatii suprarealiste ale altora, precum Peccavistan.

Rusinea si onoarea sunt doua elemente fundamentale in cultura islamica (ca la klingonieni de fapt, dar hai sa nu jignim pe nimeni). Ele sunt printre cele mai importante diferente culturale fata de universul occidental, cauze ale multor evolutii din zona orientului mijlociu care noua ni se pareau absurde. Dovada sunt razboaiele din Palestina si Irak, fata de care occidentul este incapabil sa articuleze solutii viabile… pentru ca nu le cunoaste cauzele profunde.

Rolul femeii in societatea islamica ocupa un loc important in roman. Se trece cu usurinta peste umilintele la care femeile sunt supuse in ritualurile cotidiene, in acelasi mod in care autorul descrie cu brutalitate scene de cruzime, lasand doar cititorul sa se revolte, fara a-i induce un anumit sentiment. In schimb Rushdie descrie reversul medaliei, atrocitatile comise de masculii musulmani motivati de frustrarea sexuala, perfidia si parsivitatea cu care unele femei isi folosesc trupul pentru a-si atinge obiectivele, constiente fiind ca singurul mijloc de a ajunge la putere intr-o lume a barbatilor este sa-i manipuleze pe acestia. Eroinele au insa un destin tragic: sunt atinse de nebunie, de boli ale psihicului care se revarsa si asupra fizicului lor, degrandandu-le si aducandu-le in starea de fiinte subumane, scorpii malefice care stau “de-a dreapta” patriarhilor.

Societatea musulmana din “Rusinea” este disfunctionala, groteasca, impotriva naturii; personajele sinistre incearca cu disperare sa forteze oamenii, prin mijloace represive, sa se adapteze ideilor lor bolnave. Orice sistem care incearca sa schimbe oamenii impotriva vointei lor este autocratic, represiv, artificial si bolnav.

3

No Responses

Write a response